Suflete corupte?

Fiintele nevazute
Scrie răspuns
Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Suflete corupte?

Mesaj de SAF » 11 Noi 2012, 21:58

In regula, ceea ce voi scrie mai departe reprezinta un fel de furaje pentru minte :nyam: . Este doar o reflectie personala si nu reprezinta o convingere, mai degraba o probabilitate.

De la un timp de vreme am inceput sa reflectez asupra naturii oamenilor "rai", care se pierd in situatii exterioare si produc suferinta atat lor cat si celor din jur. Ce ii determina pe oameni sa nu aiba nici o remuscare atunci cand ucid animale sau taie copaci ? Sau cand doresc raul altuia, il invidiaza si asa mai departe?
Punand cap la cap informatiile acumulate si analizate in amanunt pana acum, a inceput sa mi se contureze ideea ca, intr-adevar, oamenii ar putea fi influentati de forte subtile de care nu au habar.
Cand nu dai prea mult timp pe acasa, e posibil ca alti chiriasi sa se instaleze in casa ta. Sau e ca si cum tu sofer fiind, treci pe locul din spate sa te culci fara sa inchizi usa, permitand oricui intra in masina ta sa preia volanul si sa faca ce vrea el cu masina ta, si implicit cu tine. Pana cand? Pana cand te trezesti.

Interesant faptul ca atunci cand incepi sa te trezesti incepi sa preiei controlul. Chiar daca nu brusc, ci asemenea trezirii dintr-o dimineata de dupa o betie crunta, dar incepi sa te trezesti si lucrurile vor lua o alta intorsura. Dar majoritatea oamenilor raman captivi in "coma alcoolica". Asa ca, intrusul de la volan va face ce doreste in timp ce tu dormi bine-merci.

Dintr-un anumit punct de vedere, asa cum inteleg eu, omul e fiinta de lumina, deoarece a constientiza inseamna a cunoaste, a aduce in lumina este sinonim cu a cunoaste, a se revela. Pentru atei , aceasta cred ca ar fi o explicatie suficienta. Logica este accesibila tuturor .

Prin urmare, nu esti atent, nu exista lumina. A fi atent inseamna a fi constient. A nu fi constient inseamna sa permiti ca lumina sa fie eclipsata de intuneric.

Se spune ca mintea naste monstri. :hmmm: Dar daca mintea este o unealta neutra ce este accesibila atat oamenilor cat si celorlalte fiinte din Univers? Iar cantitatea de minte folosita de fiecare om e direct proportionala cu gradul de auto-constientizare ? Asta nu ar insemna ca majoritatea oamenilor nu stim pe ce lume traim? Ca suntem condusi de forte nevazute ?
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 153
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Suflete corupte?

Mesaj de Auriu » 12 Noi 2012, 16:10

Eu am observat urmatorul fenomen:
Cand un om are experiente neplacute, pentru a se proteja isi creaza masti. In spatele acestor masti stau fricile. Fricile impreuna cu mastile pe care le genereaza duc la un comportament dezaxat. Astfel, un om care ii manipuleaza pe ceilalti, folosindu-se inclusiv de cei apropiati pentru a isi satisface propriile interese, a suferit traume emotionale carora a ales sa le faca fata in moduri mai "intunecate". Frica il orbeste si il face inconstient.
Nu cred ca exista suflete corupte sau rele, ci doar inconstienta. Oamenii "rai" sunt doar oameni care au suferit candva si care nu au stiut sa isi accepte suferinta. Neacceptand-o, nu au depasit-o si fac in asa fel incat sa se protejeze de durere chiar daca asta presupune a urmai cai mai obscure.
Ceea ce noi in exterior percepem a fi rautate, este o forma suferintei interioare.

Avatar utilizator
KaTa
Utilizator
Mesaje: 32
Membru din: 24 Iul 2011, 12:04
Contact:

Re: Suflete corupte?

Mesaj de KaTa » 16 Noi 2012, 00:08

Si eu observ comportamentul oamenilor "rai" zilnic si chiar il mai compar cu comportamentul meu de alta data.

Ei bine, omul e "surd" nu aude deloc. Referitor la taierea copacilor, acest lucru a devenit ceva obligatoriu, o necesitate.
Referitor la oamenii care ucid, tortureaza animale, ei bine acesti oameni sunt aproate pierduti, mai ales daca nu au nicio remuscare.
Ce am observat eu:
Oamenii "rai" cand fac ceva rau, sau orice alta actiune mai putin placuta pentru cei din jur, pentru animale etc. acestia sunt hipnotizati de catre persoanele din jur, se hrandesc cu rasetele celor din jur, se hranesc cu frica celor din jur, sunt surzi la acea voce care striga la ei din cea mai intunecata si racoroasa camera a sufletului si a inimii lor, care incearca sa se manifeste prin ganduri, incearca sa transmita ce e bine, incearca sa opreasca omul sa faca greseli, de ce nu o auzim? De ce nu percepem acele ganduri? Pentru ca nu vrem, pentru ca suntem surzi si orbi, pentru ca nu ne pasa, vrem iluzile din jur, vrem sa ne manifestam, sa ne impunem, sa impresionam si sa ne facem o imagine de "mare smecher" in fata celorlalti, sa controlam si sa manipulam, am devenit surzi si am devenit doar niste "animale inteligente" cu constiinta ingropata undeva departe.
Ma uit la persoane foarte frumoase fizic, chiar superbe, dar au o inima de piatra, ma uit la persoane urate care au un "suflet si mai urat" si o inima de piatra... Atunci, unde e binele, unde e lumina din noi? Undeva departe, uitata in interiorul nostru si inlantuita bine de tot, doar nu avem nevoie de ea.

Imi aduc aminte de mine, cand eram mic, nu am suferit traume sau probleme ceva, care sa ma faca sa ma ascund, pur si simplu... Persoanelor din jurul meu le placeau iluziile, le placeau chestiile (Uau, uite-te la ala, ce facu ala, ce zisa x etc). La inceput spuneam adevarul dar nimeni nu ma credea, il credea pe x din drum ca ala le oferea satisfactia de barfa si cearta, le oferea hrana lor cea de toate zilele, asa ca m-am simtit in plus peste tot, am vrut sa atrag atentia ( dar prin ce? ), si am inceput sa ma alatur lor, sa mint, sa infloresc, sa provoc discutii, certuri, ma simteam "mare", ma simteam "superb", ma energizau si cu timpul a inceput sa imi placa "manipularea si controlul", dar pana cand? nu mai eram eu, deveneam o fiinta de care eu nu ma mai puteam atinge, nu ma mai puteam recunoaste, pur si simplu, daca X zicea sa ii dau o palma incontrolabil aproape o dadeam ( De ce?, asa, sa ii arat lui ca pot. De ce? Pentru ca ma facea mare in ochii lui, si imi arata respect. De ce aveam nevoie de asta? Nu aveam, dar il voiam. De ce? Pentru ca era hrana mea. Cum adica? Adica, daca nu faceam acel ceva eram ca si "mort", asa ma simteam, si intrebari de genul ar fi multe). A venit timpul cand imi "badjocoream" bunicul, si a venit timpul cand a pierit aproape sub ochii mei, eram singur acasa cu el, voiam sa ii arat o jucarie si l-am vazut mort in curte, intins pe spate, atunci mi-am auzit gandul " Imi pare rau, iarta-ma pentru ce am facut. Te rog, te implor!" Atunci am facut cunostiinta cu regretul (foarte dureros si zguduitor) simteam nevoia sa stiu ca m-a iertat, sa stiu ca nu e suparat pe mine, voiam sa stiu asta chiar si cu pretul vietii mele.
Cand "m-am trezit" trecutul ma rascolea, ma striga, frica ma "domina", intunericul noptii ma speria ingrozitor, singuratatea ma distrugea. Voiam la un moment dat sa ma reintorc la "uitare", sa devin iar o "marioneta fara constiinta", pentru ca se adunasera multe in spatele meu si trebuia sa platesc. Multi ani am trait in frica (nu de cei din jur sau de urmarile actiunilor mele, ci o frica care ingheta sangele in om), nu aveam nicio putere, actiunile mele de demult au un rezultat ce persista si in prezent (certuri provocate de mine inca nu si-au ingropat securea razboiului, si sunt ani de zile, ba chiar am si marturisit mamei ca am mintit si i-am zis sa se impace cu x).
A venit timpul cand am devenit capabil sa simt dorinta de a cauta lumina pe care am pierdut-o, dorinta de a ma indrepta spre spritualitate, magie, si tot ce tine de Divinitate. Azi mai platesc pentru ce am facut, mai devin "victima karmei" si primesc ce am oferit, dar inteleg asta si imi accept rasplata fara a reactiona, nu mai simt dorinta de a reactiona negativ, de razbunare etc. Si daca ar fi sa continui cu povestea vietii mele as insirui foarte multe pentru o carte intreaga, dar ma opresc aici.

In concluzie, persoanele "rele" care fac animalele, oamenii, orice fiinta vie sa sufere, sunt doar victime a lumii in care traiesc, persoane slabe, care, din puntul meu de vedere, chiar nu mai pot fi numiti oameni, care au impresia ca cea ce fac inseamna viata, dar iei mananca otrava infernului si isi asteapta moartea, uneori imi e usor sa ii inteleg, dar unele persoane au devenit niste "brute", care au spiritul "otravit" si "mort" ce asteapta reincarnarea dar cu toate astea incearca sa isi recapete libertatea si sa evadeze din "lanturi", uneori chiar in zadar...
- Nu este lucru înţelept să spui: „voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. (Martialis)
- Cel mai mare duşman al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci iluzia cunoaşterii. (Stephen Hawking)

EddyP

Re: Suflete corupte?

Mesaj de EddyP » 02 Dec 2014, 10:14

SAF scrie:In regula, ceea ce voi scrie mai departe reprezinta un fel de furaje pentru minte :nyam: . Este doar o reflectie personala si nu reprezinta o convingere, mai degraba o probabilitate.

De la un timp de vreme am inceput sa reflectez asupra naturii oamenilor "rai", care se pierd in situatii exterioare si produc suferinta atat lor cat si celor din jur. Ce ii determina pe oameni sa nu aiba nici o remuscare atunci cand ucid animale sau taie copaci ? Sau cand doresc raul altuia, il invidiaza si asa mai departe?
Punand cap la cap informatiile acumulate si analizate in amanunt pana acum, a inceput sa mi se contureze ideea ca, intr-adevar, oamenii ar putea fi influentati de forte subtile de care nu au habar.
Cand nu dai prea mult timp pe acasa, e posibil ca alti chiriasi sa se instaleze in casa ta.

Suntem condusi de forte nevazute. E greu de crezut in asa stau lucrurile. Din pacate f putini oameni din lume au patruns in spiritualitate. Majoritatea vorbesc doar despre spiritualitate ca despre un loc despre care au auzit ,dar ei nu stiu ce este ea , nu au gustat-o ,nu au atins-o , nu au intrat in aceasta lume Superioara. Nu au acum pentru ca Spiritualitatea este ceva opus calitatilor omului.

Cumva omul trebuie sa ajunga la aceeasi echivalenta de forma pt a putea intra in spiritualitate .
Lumea noastra si lumea spirituala este separata de o baiera ca sa spunem asa .Pentru ca trece aceasta bariera trebuie sa atingi o echivalenta de forma in calitati cu cea a Lumilor Spirituale ,abia atunci vom patrunde in spiritualitate si de abia atunci incepe procesul de dezvoltare a Sufletului .

Deocamdata ceea ce este in noi este o samanta ,o dorinta pentru spiritualitate , un potential ,care nu se manifesta inca in toti . O samanta neactivata inca in toti .

Totusi pentru cineva in care o dorinta cat de mica pentru spiritualitate este activata ,probabil ca se intreaba Care este scopul vietii sale ? Cine este el ? Si de aici incepe un drum ....lung .

Pana la ajunge sa preluam fraiele ,o forta ne conduce pasii ,spre aceasta lume spirituala, prin evenimente placute sau mai putin neplacute care au loc in vietile noastre , cu un scop bine stabilit din capul locului.

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator