In luna septembrie, anul trecut, am inceput sa fac crize de epilepsie. Primul pas, mi-am facut un RMN la cap. Am descoperit ca am un chist arahnoidian, de aproximativ 2 cm, situat in partea dreapta a creierului, mai exact si in creierul mic si in creierul mare. Timp de 28 de ani nu am vazut cu ochiul stang si niciun medic nu a putut spune cu exactitate din ce cauza, la RMN s-a vazut cauza, chistul era situat pe partea de creier care primea informatii vizuale de la ochiul stang.
A inceput nebunia: internari, analize, medici foarte buni la care ajungi cu mare greutate, pile si interventii...Concluzia lor a fost ca nu au ce sa-mi faca. Operatia era mult prea riscanta din cauza pozitionarii, tratament nu exista. Mi-au dat niste pastile care imi incetineau activitatea creierului, pentru a reduce riscul de aparitie al crizeleor de epilepsie si m-au timis acasa in asteptarea momentul in care riscul unei operatii devenea de acceptat, mai exact paralizam sau cine stie ce alte parti ale creierului pierdeam. Cu tot tratamentul lor (din cauza caruia nu mai puteam sa cobor din pat, oboseam daca ma roteam in pat, dormeam 18 ore/zi, etc) eu faceam cel putin o criza de epilepsie pe saptamana asa ca am decis sa nu mai iau pastile si nici sa nu mai merg la medici. Sa ma comport ca si cand nu am nimic, sa-mi vad de viata.
Printr-o serie ciudata de evenimente am ajuns sa ma uit la un documentar despre shamanii shipibo si ayahuasca. De retinut ca pana la acel moment nu aveam preocupari spirituale, ba chiar ii consideram usor nebuni pe cei care imbratisau aceste convingeri. Desi toata lumea sprea sa-mi gasesc vindecarea cu ayahuasca eu nu am crezut ca ma poate ajuta fizic. Speram sa ma ajute psihic, sa traiesc linistita cat mai am...La momentul plecarii aveam urmatoarele probleme: - nu erau permanente - nu puteam sa-mi pastrez directia de mers, faceam crize de epilepsie de toate felurile posibile, nu mai constientizam distanta pana la obiecte, nu recunosteam pe nimeni si nimic, stari de voma si ameteli, isterie si ca bonus o durere de cap permanenta.
Am plecat. Tot drumul a fost cu peripetii si plin de piedici asa ca am ajuns intr-o stare jalnica la centru. Centru era situat in mijlocul Junglei Amazoniene, exrem de izolat si greu accesibil. Cazare la bungalow, destul de ciudat pentru mine care aveam frica de stat singura noaptea iar acolo era curent electric produs de un generator care pornea cu program.
Am facut cunostinta cu una din practicanti, Guro, (invata shamanismul) care ne-a explicat mai multe despre centru si ce avem de facut cat timp stam acolo. In primul rand am aflat ca trebuie sa tinem o dieta care excudea: sarea, zaharul, otelul, carnea de porc si de vita, precum si carnea de peste din apele statatoare, grasimea de toate felurile, lactatele, sexul si drogurile. Am fost mirata si am primit explicatia ca totul este energie iar cele enumerate mai sus nu sunt "bune" alaturi de ayahuasca. Mai exista si dieta stricta, care era la alegere, pentru cine simtea ca vrea sa ajute energia plantei sa lucreze mai bine, care te lasa sa manaci doar banane coapte (acelea care seamana cu cartoful, nu sunt dulci) si peste de apa curgatoare. Ceremoniile erau, o seara da, una ba pentru cei care au platit 70 $ pe zi si in fiecare seara pentru cei care au platit 100 $ pe zi. Cand participai la ceremonie nu puteai sa manaci masa de seara. Am fost intrebati pentru ce ne-am dus acolo astfel incat shamanul sa ne recomande o a doua planta (in afara de ayahuasca) care sa ne ajute in atingerea scopului. Raspunsul meu la aceasta intrebare a fost chistul, motiv pentru care am primit Boahuasca, o planta medicinala ce urma sa ma ajute fizic.
Ceremoniile incepeau pe la ora 9 seara, era deja intuneric. Participantii veneau mai devreme pentru a intra in starea necesara. Se tineau intr-un spatiu construit rotund, din lemn si plasa de tantari, ca mai toate constructiile lor, numit Maloca. Fiecare participant avea o saltea pentru a sta intins si o galeata pentru ca ayahuasca produce stari de voma.
Nu intelegeam nimic din informatiile primite dar pentru ca toata lumea era destul de placuta (si pareau sanatosi la cap desi spuneau nebunii
) am decis, cu creierul, sa fac ce trebuie pentru a scoate cat mai mult din aceasta experienta mai ales ca a fost si foarte costisitoare. Ceremonia 1: mi-am scos incaltarile si am intrat in Maloca pentru prima data. Erau doua lumanari aprinse. Unii oameni meditau (habar nu aveam ce si cum e cu meditatia la acea vreme), altii se dadeau pe tot corpul cu ceva dintr-o sticluta (am aflat a doua zi ca este apa de flori, te protejeaza de energia altora) si altii fumau si se suflau cu fumul pe tot corpul (tot pentru protectie) A fost socant pentru corporatista din mine si nu-mi imaginam cum as putea sa fac asa ceva fara sa mor de rusine sau sa ma gandesc ca sunt nebuna... M-am asezat linistita pe o saltea libera, cat mai aproape de usa. La ora 9 au venit shamanii, erau doi in seara respectiva. James, unul dintre shamani, m-a strigat. Mi-a pus diverse intrebari, toate legate de starea mea fizica, mi-a spus ca o sa se uite la spiritul meu in timpul ceremoniei si mi-a recomandat sa nu beau awahuasca. I-am raspuns intr-o fractiune de secunda, fara sa gandesc ce spun, ca vreau sa beau. Raspunsul m-a socat, cateva momente am stat si m-am gandit ca nu vreau sa beau, ca nu stiu cum am putut sa spun asa ceva, ba chiar ca imi e frica sa beau... Cat timp eu ma gandeam ca NU vreau sa beau, shamanul pusese punct discutiei. Practic trebuia sa ma retrag dar eu nu stiam ce a spus el. M-am prefacut ca nu am inteles spaniola si am rugat pe cineva sa traduca in engleza ce a spus. Traducerea a sunat cam asa: " ma bucur ca simti ca vrei, daca tu asta simti, o sa bei!" PANICA! Dar m-am trezit ca imi era rusine sa zic ca imi e frica, asa ca m-am intors la locul meu cu groaza ca o sa beau. Fiecare participant mergea in fata shamanului si primea intr-un pahar o portie de awahuasca, mai mare sau mai mica, dupa cum a dorit shamanul. Ca sa termin cat mai repede, m-am dus printre primii. Shamanul mi-a suflat in pahar, pret de cateva minute si mi-a dat paharul direct in mana. Am baut, aveam o singura gura in pahar, am inghitit din prima. Avea un gust foarte amar, grozav de rau. M-am intins la locul meu si am inceput sa astept destul de nelinistita. In maxim 5 minute am inceput sa vomit in cel mai ingrozitor mod cu putinta. Imi era foarte rau si vomam foarte mult desi masa de seara nu am avut. Nici nu stiu ce am vomat aroximativ 30 de minute. M-am linistit si am inceput sa astept in speranta ca o sa simt si altele lucruri in afara de stari de voma. Dupa maxim un minut am realizat ca aud toate sunetele mult mai bine. Auzeam foarte bine. Am remarcat ca vad diferit, vedeam in punctulete...vedeam pixelat..eram foarte relaxata. Shamanul a inceput sa cante iar eu am adormit. Oboseala drumului m-a facut sa adorm la prima ceremonie.
A doua zi am simtit ca-mi lipseste ceva. In jurul pranzului mi-am dat seama ce anume. Imi lipsea durerea mea de cap. Pentru prima data, cine stie de cata vreme, nu ma mai durea capul. Eu ma invatasem asa de bine cu durerea respectiva, incat nu o mai sesizam.
La masa de pranz am schimbat pareri cu oamenii din centru si am aflat ca vomitatul este primul pas al purificarii. Am aflat despre importanta stomacului. Am aflat ca trebuie sa stabilesc o legatura intre mine si planta mea, Boahuasca, pentru ca aceasta sa ma ajute in vindecarea mea fizica. Mi-a fost recomandat sa vorbesc cu planta, sa ma duc s-o vad in natura, sa stabilesc o legatura. Am vorbit cu shamanul si mi-a spus ca spiritul meu este foarte legat de luna si de natura si cand acestea au o anumita energie eu ma simt rau. Am aflat ca awahuasca iti ofera ce vrei tu, trebuie doar sa ceri. Creierul meu era in stare de soc dar ceva ma facea sa fiu curioasa. Desi nu credeam ce aud, faceam tot ce se spunea in jur. Ascultam toate recomandarile desi tot ce-mi spuneam in gand era: esti nebuna! In ziua respectiva am decis: "eu vreau sa vad lumina! eu vreau pace si armonie in inima mea! nu vreau vindecarea, vreau sa am pace, d-acolo vine vindecare!" Aveam la mine "Puterea prezentului". Incercam s-o citesc de foarte multa vreme. Mi-a recomandat cineva s-o car, eu nu am facut legatura intre subiecte, spre rusinea mea (acum
). Am tinut cartea cu mine toata ziua, nu am citit nimic. Doar m-am plimbat. Am aflat ca exista tamboo, un alt loc de "cazare". Este un simplu acoperis de frunze, cu patru picioare, sub care este pus un pat cu protectie de tantari. Sunt la marginea centrului, departe in jungla, pe carari. Am fost si am vazut despre ce este vorba. Mi-am ales unul. Mi-a placut mie cum m-am simtit acolo. Nu-mi imaginam cum as putea sa dorm acolo, in bezna totala, in mijlocul junglei, doar cu o protectie de pat impotriva tantarilor, dar am zis ca vreau sa stau in natura, singura, macar ziua. Cat timp mi-a fost pregatit, cu saltea si protectia de care spuneam, am aflat ca unul din cele mai placute momente, cand bei awahuasca, este sa vezi cum inima ta se deschide. Sa vezi cum se revarsa tot ce ai in inima.Ceremonia 2 La aceasta ceremonie au fost foarte putini participanti. Maxim cinci persoane. A venit un singur shaman, cel cu care nu am comunicat dar a fost mereu prezent, numele lui este Hector. Mi-a pus tot o singura gura. Acelasi ritual, suflatul, bautul, vomitatul. Shamanul a inceput sa cante iar eu m-am linistit, nu mai vomit. Nu simteam schimbari majore, ma simteam perfect normal, doar ca vedeam pixelat si auzeam mai bine. Shamanul se opreste din cantat si ma striga pe nume. Ma uit nedumerita, nu stiam ce trebuie sa fac. O persoana mi-a spus sa merg la el. M-am dus. A inceput sa-mi cante. Dupa cateva secunde am inceput sa simt un curent de aer. Acolo nu bate vantul. Nici afara! Este prea multa vegetatie, nu se simte nimic. Exclus sa fie vantul. Plus ca il simteam clar cum se misca in jurul meu in sensul acelor de ceasornic. Il simteam de la gat in jos. Mi-a parut usor ciudat pentru ca am stiut clar ca este energia shamanului, iar acesta trebuia sa lucreze pe capul meu, unde aveam eu problema. In zona respectiva nu am simtit nimic. Am zis ca nu e treaba mea sa judec munca shamanului, cand eu nu stiu de capul meu si inca nu vorbesc cu planta pentru ca ma consider nebuna daca fac asta. M-am intors la locul meu si evident ca am adormit.
A doua zi am decis catrebuie sa stabilesc o legatura cu planta. Am mers in gradina botanica, un loc unde iti vedeai planta in mediu natural. Erau placute cu numele la fiecara planta. Am cautat planta mea dar nimic. Am intrebat un baiat care munceaacolo. In timp ce imi arata drumul, era putin mai departe, m-a intrebat daca am avut viziuni in timpul ceremoniilor. Ii spun ca nu, ca am adormit mereu. Cu o inocenta si exagerata credinta mi-a spus: "pentru ca nu ceri, nu vorbesti cu ea, cere in limba ta cand o bei din pahar, si o sa vezi." Nu stiu cum si ce a zis omul, ca nici nu intelegeam bine spaniola, dar mi-a ramas in cap. In seara aceasta nu era ceremonie pentru nimeni. Era o zi pe saptamana de pauza. In timpul zilei a aparut o noua fata, a venit cu un shaman american. Acesta era cunoscut al locului si a cerut o sedinta privata pentru fata. Hector m-a invitat si pe mine. Mi-a parut ciudat dar am zis ca o ceremonie bonus este motiv de bucurie.
Ceremonia 3 In Maloca erau doi shamani, americanul si Hector. M-am asezat langa Hector. Imediat dupa mine a ajuns si fata pentru care era organizata ceremonia. S-a asezat foarte departe de noi. Am baut doua guri, fara sa ma grabesc, dar mai ales, am vorbit cu planta. Am cerut pace si lumina pentru inima mea. Am cerut din toata inima mea, cu maxim de credinta ca o sa primesc. M-am intors la locul meu si am inceput sa ma nelinistesc, in prima viziune, in general, iti vezi spiritul, cu bune si rele. Imi era groaza de asta. Nu a durat mai mult de un minunt groaza pentru ca am simtit cum ma apuca starea de rau. M-am infuriat putin pentru ca aflasem ca sunt necesare 20 de minute pana la voma. Daca o vomiti mai repede nu prea mai are ce sa-si faca efectul....asa ca mi-am pus mana pe stomac si i-am spus in gand plantei "te rog, stai cu mine! te rog!" aproape instant mi-a trecut raul fizic. Insa aveam si o alta stare de rau, de neexplicat. Ca si cand locul meu nu este acolo. Trebuia sa plec. Era asa de acut sentimentul incat m-am ridicat sa plec. Shamanul m-a strigat sa-mi cante. M-am dus dar simteam ca nu trebuie. Am inceput sa simt energia. Acum se concentra in mod clar pe zona mea sexuala. Simteam clar acel curent de aer intr-o zona in care stiam clar ca nu trebuie. Cand a terminat de cantat i-am spus ca vreau sa plec. A zis ca nu este bine pentru mine. Noaptea in jungla sunt tot felul de energii iar eu nu ma pot proteja, sunt deshisa. Mi-a spus clar sa ma duc la locul meu. Asta am si facut pentru maxim un minut. Stiam ca nu trebuie sa fiu acolo, stiam ca trebuie sa plec, stiam si unde trebuie sa ajung. Era tot ce puteam sa am in cap. Am iesit din Maloca cu mare greutate. Abia puteam sa merg, ma ajutam de copaci. Stiam ca nu am cum sa ajung singura. M-am dus la prietenul roman si l-am trezit. Era mai aproape. Cand m-a vazut a facut o fata extrem de panicata. M-a intrebat ce am patit pentru ca par foarte speriata. I-am explicat ca nu am nimic, nu imi este frica, doar nu pot sa-mi controlez bine corpul. L-am rugat sa ma duca in locul din capul meu. Am mers. Ne-am asezat si am inceput sa discutam despre ceremonie. I-am spus ca nu s-a terminat. I-am spus ca trebuia sa plec. I-am spus ca nu stiu din ce cauza. I-am spus ca trebuia sa vin aici. I-am spus ca am simtit energia sexuala a lui Hector si ca stiu ca el lucreaza in directia asta si ca are motivatii personale cand lucreaza cu mine. I-am spus ca am incercat sa ma opun la tot ce simt si stiu ca e mintea mea de european, corporatist dar ca asta am in cap. Am fumat o tigara ca sa ma apar de energiile negative, cum am vazut eu ca faceau altii pe langa mine in timpul ceremoniilor si am decis ca vreau sa dorm in tamboo. Prietenul ma stia bine ca am frica de intuneric, nu intelegea cum as putea sa ajung acolo, dar sa mai si dorm, chiar si lui ii era teama...eu deja eram pe drum spre tamboo. La primul pas in jungla i-am spus: "acum sunt bine, sa-mi fie frica pentru momentul urmator sau sa ma bucur de sunetele placute si de cantecul insectelor?" Am dormit foarte bine, a fost o noapte minunata.
La masa de dimineata, V. un turist din canada, venit la centru din cauza depresiilor, m-a intrebat daca am fost la ceremonie aseara. Am remarcat ca avea tot albul ochilor de culoare rosie, in timp ce i-am raspuns. I-am explicat si ca nu am putut sa stau. "Ai fost foarte norocoasa, ceva te-a protejat. Cand shamanii i-au cantat fetei din america, am vazut cum demoni de multe feluri, au iesit din ea si au intrat in mine" exact asta mi-a spus V. Am crezut ca a baut foarte mult si cine stie ce viziuni negative a avut. Nu aveam in cap sa cred partea cu demonii dar ma consideram norocoasa fara sa-mi explic cauza. Am incercat sa-l linistesc, parea foarte ingrijorat, i-am spus ca la urmatoarea ceremonie se rezolva.
Peste zi am decis sa aleg dieta strica si sa petrec cat mai putin timp in compania altora. Ma simteam foarte bine la mine in tamboo, citind sau pur si simplu admirand viata din jurul meu. Era in anotimp ploios si totul fremata de viata, in orice directie te uitai vedeai splendori. De la insecte de tot felul, pana la reptile colorate, maimute, fluturi de o frumusete iesita din comun, ca sa nu mai spun de plante si flori. Vedeam totul diferit in jurul meu. Parca le simteam. O reptila care mananca o broasca imi parea ceva grotesc pana atunci. In acea zi mi-a parut natural, mi-a parut viata! M-am uitat cu mare curiozitate cat de mult poate sa deschida gura. Am inceput sa citesc Puterea Prezentului. Traiam in prezent, aveam pace.
