La un pas de moarte.

Povesteste intamplarea ta. Afla parerea si celorlalti!
Scrie răspuns
Avatar utilizator
KaTa
Utilizator
Mesaje: 32
Membru din: 24 Iul 2011, 12:04
Contact:

La un pas de moarte.

Mesaj de KaTa » 19 Iul 2012, 14:44

Salut prieteni, azi 19 iulie 2012 am fost la "un pas de moarte".
Eu locuiesc la sat, iar azi am mers cu maica mea cu caruta la gradina. Cand trebuia sa trecem calea ferata, maica mea in mod normal ma dadea jos sa vad daca vine trenul, azi nu a facut asta ci doar m-a intrebat cat este ceasul sa vada daca vine trenul. I-am zis, si cand am vrut sa trecem, cand am ajuns pe calea ferata a venit si trenul, era accelerat sau personal, nu stiu, dar nu oprea la noi in gara si avea oarecum viteza. Atunci calul s-a oprit, nu a mai mers, de abia se misca (in mod normal trecea calea ferata de te arunca jos din caruta). Maica mea s-a panicat, a inceput sa traga de cal, sa il porneasca dar era in zadar, calul de abia mergea (chiar statea si pe loc). Eu nu am simtit nimic, nici frica, nici teama (chestii firesti); dar am simtit ca ma umflu, am simtit ca trebuie sa plec, ca locul meu nu e acolo, instinctul imi spunea sa sar ca pot scapa, chiar mai era putin si saream fara voia mea, dar nu am vrut, mi-am zis ca voi muri aici cu maica mea daca ei asa i-a fost sortit. Senzatia de umflare pe care o simteam nu disparuse, chiar se accentua, de parca urma sa dispar pe bune cu tot cu corp :soc: . Nu s-a intamplat asta, am refuzat sa plec chiar daca muream acolo, dar trenul a inceput sa incetineasca, calul a inceput sa se miste mai repejor si la "milimetru" am reusit sa trecem calea ferata.
Dupa ce am trecut calea ferata maica mea nu mai putea, se speriase, eu nu simteam nici atunci frica, spaima si astea, dar am simtit ca ceva intra in mine, am simtit o bula energetica care era in jurul meu si imi presa corpul (poate era corpul meu astral, dar nu am simtit sau realizat ca parasesc corpul).
Pareri?
- Nu este lucru înţelept să spui: „voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. (Martialis)
- Cel mai mare duşman al cunoaşterii nu este ignoranţa, ci iluzia cunoaşterii. (Stephen Hawking)

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: La 1 pas de moarte.

Mesaj de SAF » 19 Iul 2012, 15:03

Pai sa faci bine sa tii minte experienta asta :good: . Cu siguranta cred ca ai inteles ca e un semn o atentionare sau o intamplare din care trebuie sa inveti , sa realizezi ceva. Faptul ca, calul s-a oprit acolo cand de obicei trecea in fuga, in opinia mea reprezinta ceva bizar. :unsure:

Spui ca ai simtit ca te umfli, cred ca mai degraba era o senzatie de expandare. Cand pericolul creste atat de mult, *este ceva la care m-am gandit si eu de cateva ori si am ajuns la concluzia asta*, incat te mai despart cateva clipe de moartea fizica, e posibil ca, Constiinta sa inceapa sa se desprinda de trup, sa se pregateasca pentru dezlipirea de corpul fizic, ca si cum ar intui ca nu ar supravietui acelui impact si ar vrea sa faca trecerea cat mai putin dureroasa sau ceva in sensul asta. Un alt exemplu este al celor care se arunca de la inaltime, inainte cu 2-3 m de a atinge pamantul e foarte posibil ca ei sa experimenteze ce ai experimentat tu , iar impactul cu solul sa nu fie resimtit ca o durere fizica intrucat deja a inceput desprinderea de corp in aer si nu mai constientizezi durerea in momentul impactului.

Din cunostintele mele, senzatia de expandare, balonare ori umflare, este experimentarea Constiintei pure fara forma inainte de a se intrupa. Punand cap la cap cu senzatia ta DUPA ce ai trecut calea ferata, in care descrii ca ai simtit cum ai inceput sa te comprimi, eu cred ca e vorba de revenirea Constiintei in corp in totalitate. Ce a facut ca acest incident sa nu aiba loc ? Prefer sa pastrez tacerea. Inca nu sunt sigur.

Cu siguranta cred ca trebuie sa realizezi ceva din aceasta intamplare, si daca ti-a trecut socul total, ar fi bine sa incerci sa retraiesti momentele de atunci si sa vezi ce ai simtit ce ai experimentat in ce clipa, confruntandu-te cu ce parte a situatiei, sa incepi sa analizezi trairile tale in acele momente.

Cand aprinzi focul , chiar daca-l stingi, el inca fumega, acolo mai raman taciuni aprinsi. Din ei, focul se poate reaprinde mai tarziu cu o flacara si mai mare si se poate intinde. Te-ai gandit vreodata la aspectul asta cand ai inceput sa pui accent pe spiritualitate? Poate ca o vreme te-ai neglijat iar acum ti se reaminteste prin diferite situatii ori intamplari. E un aspect care cred eu ca nu trebuie uitat. :good:
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
iollele
Utilizator
Mesaje: 41
Membru din: 03 Noi 2011, 19:05
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: La un pas de moarte.

Mesaj de iollele » 31 Aug 2012, 19:29

Si eu am simtit ca sunt mare, ca sunt enorma si in plina expansiune, atunci in Peru.

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori