Reflectii

Povesteste intamplarea ta. Afla parerea si celorlalti!
Auriu
Moderator Global
Mesaje: 152
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Reflectii

Mesaj de Auriu » 14 Apr 2011, 16:51

Io am considerat la mine corpul-durere ca fiind o singura treaba, care are mai multe surse de hrana. Am observat cum si-a cautat diverse tipuri de hrana, pe masura ce ii taiam portia de la alea cu care era obisnuit. Ego-ul sau corpul durere(eu consider termenii ca fiind echivalenti) se poate hrani cu frici de orice fel, ingrijorare, vinovatie, senzatia ca trebuie sa acumuleze(material sau itnelectual), critica.
Am mai observat ca ego-ul se hranest cu starile de bine polarizate. Adica, se compara cu ceva dintr-un punct de vedere si constata ca el are calitati in +. Chestia asta ii da energie, chiar daca senzatia aparenta e "de bine".
De exemplu, o femeie frumoasa isi va hrani ego-ul comparandu-se cu femei mai urate si constatand ce fund misto are ea. Un intelectual va simti mare bucurie cand lucrarea lui stiintifica va fi favorizata in detrimentul altora.
Castigarea unui concurs poate aduce bucurie asa, ca fapt divers, pentru ca ai fost acolo si te-ai simtit bine, sau poate da un sentiment de satisfactie ca i-ai invins pe altii. In cazul 2, ego-ul isi primeste portia...

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 14 Apr 2011, 17:46

Exemplele tale le consider si eu corecte, iar o astfel de forma egotica , parerea mea este ca e foarte solida si greu de infrant.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 152
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Reflectii

Mesaj de Auriu » 14 Apr 2011, 22:23

Cele mai interesante ego-uri, pentru mine, sunt alea care se cred spirituale. Sunt subtile si greu de sesizat. Aici se incadreaza se ego-ul meu, care considera ca nu exista greseala, iar cine nu e de acord cu asta, greseste. :)
Dorinta de iluminare e tot o dorinta a ego-ului, care mereu vrea mai mult. Si cu cat munceste mai mult ca sa obtina ce vrea, cu atat satisfactia e mai mare, ca doar EL a facut si a dres...Io observ cand se manifesta ego-ul daca incep sa judec pe altii. Daca vad ca cineva nu e preocupat de prezenta, de exemplu, si il condamn pentru asta, ego-ul e cel care condamna. El se simte superior pentru ca are preocupari spirituale iar altii nu...

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 15 Apr 2011, 07:30

Hai ca ai zis-o aici :). Si ma simt si eu cu musca pe caciula recunosc ! Dar vezi, sunt unii nu recunosc. Si aici nu incerc sa arat catre altul ci sa spun ce am observat intrucat am luat parte la asa ceva. Eu am intalnit astfel de oameni. Ei nu recunosc ca au o disfunctie. Daca ii spui ceva, el va nega, "ceeee, nu e adevarat, eu nu sunt asa" sau va incerca sa devieze cursul discutiei astfel incat raspunsurile date de el sa ii ofere dreptatea. Greseala ! O mare greseala ! Sa ii spui ce observi la el ! Mai rau il agiti ! Si de indata te atrage si pe tine in vortex, pt ca normal nici tu nu ai un autocontrol perfect. Si acum 1 minut erai calm iar peste 2 minute esti exact ca el :lol . Te-a sabotat. Iar daca te stapanesti si nu ii raspunzi la inconstienta, te va face nebun, si va crede ca el are dreptate. SI cred ca asa este cel mai bine, sa-l lasi prada intrebarilor proprii "oare a crezut asta despre mine? oare ce crede el acum ? am facut bine ca am ..? trebuia sa ii zic altcumva?" . Pentru ca cu cat isi intareste sentimentul de identitate mai mult, cu atat va fi durerea mai tare cand se va trezi si poate asa va dori in final sa se schimbe. Si cred ca n-ar trebui sa iti mai pese daca intelege bine sau nu.Pentru ca asta cred ca s-ar numi justificare ! Imbunatatire a imaginii de sine. Cine rezoneaza suficient va intelege! Cine nu, va trece prin el ca vantul prin sita.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 152
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Reflectii

Mesaj de Auriu » 15 Apr 2011, 10:49

Io am vazut ca explicatiile nu duc nicaieri atunci cand o persoana e refractara. In schimb, daca stau si ascult in liniste, daca reusesc sa raman in prezent, celalalt va simti, desi io nu zic mare lucru. si se va prinde singur mai devreme sau mai tarziu ce si cum. Astfel, va descoperi el insusi, ajungand singur la concluzia ca "da, mah, intr-adevar..."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 02 Mai 2011, 22:01

Oricat ar fi de "pierdut" cineva, cand incerci sa percepi ceea ce este dincolo de gandirea sa si inauntrul corpului sau,ai senzatia ca esti foarte aproape de acea persoana, iti este familiara.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 10 Mai 2011, 18:54

Incercati sa va constientizati inima!
Pastrati atentia focalizata pe ea.O veti simti batand tot mai tare. Veti fi uimiti de independenta sa. Ceva o face sa miste. Ceva viu se afla inlauntrul vostru ce nu depinde de vointa voastra. Se naste un sentiment de insufletire interioara.
Incercati sa percepeti acel "Ceva" ce face ca inima sa se miste, percepeti suflul de vitalitate ce cuprinde intreaga inima, ceea ce sta la baza miscarii interioare ce exista in corpul vostru. Ma surprind aproape de fiecare data zambind intens. Incercati si explorati mai mult.:).
Traiti si intelegeti !
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 22 Mai 2011, 08:47

O modalitate de a intra in Acum este observarea unui animal, pasare. Daca incerci sa constientizezi pe ce este focalizata atentia sa, vei descoperi ca el exista cu totul in acea clipa. Priveste, se uita, este atent la ceea ce are in fata ochilor sau pe langa el.
In timp ce faci asta daca incerci sa te constientizezi pe tine si mintea ta, vei obseva ca mintea este pusa in repaus iar in fundal deja exista o noua dimensiune care este o stare de liniste subtila. Ea se accentueaza cu atat mai mult cu cat ramai in starea de prezenta. Esti acum in starea ta naturala de a fi, netulburat de nici un gand involuntar.

Am observat ca atunci cand vreau sa spun ceva si nu-mi aduc aminte un cuvant, dupa o scurta constientizare a corpului vital interior si oprirea din gandire acest cuvant apare brusc la a doua incercare de contemplare cu mintea catre el. Concluzia este ca, intr-adevar, atunci cand gandesti si vrei sa gasesti solutia la o problema sau orice altceva ai nevoie de pauze de prezenta in gandire. As putea spune ca e ca si cum ai innota. Innoti pe fundul marii, si la un moment dat ai nevoie sa iesi la suprafata sa respiri sa iei o gura de aer ca sa poti merge mai departe. La fel e si aici.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Limena

Re: Reflectii

Mesaj de Limena » 22 Mai 2011, 09:54

Da, e fain sa privesti ce se desfasoara in jurul tau. Parca ai privi trupul lui Dumnezeu din care faci si tu parte, iar El s-ar privi si prin ochii tai. Am zis parca ca ramane de vazut daca asta e senzatia ce o aveti cand va simtiti conectati cu Intregul.
Daca pana atunci ii priveam pe ceilalti cu ochii unui individ separat de Intreg si ceilalti participanti, plina de atasamente si judecati, acum practic apare senzatia de contemplare a Intregului si de actionare doar daca e cazul.
Nu zic ca inca nu doresti sa ii intelegi pe ceilalti de ce reactioneaza cum reactioneaza...dar acum esti mai impacat cu tine insuti, te accepti mult mai bine decat realizai inainte si energia nu se epuizeaza asa de repede ca inainte :boogie:
Oricum obisnuinta cu vechiul stil de viata inca isi mai face resimtita prezenta...

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Reflectii

Mesaj de SAF » 02 Iun 2011, 10:23

O stare subtila de insufletire si inviorare apare atunci cand renunti la a te focaliza asupra obiectivului pe care vrei sa-l atingi. Implicarea totala in ceea ce faci pentru a atinge un anumit obiectiv aduce dupa sine putere creatoare si bucurie. Daca iti propui ceva si stai cu gandul mereu la acel ceva traind iluzia sa mentala, nu vei mai putea sa intreprinzi in prezent actiunile corecte si producatoare pentru a realiza acel lucru.
Cand te implici total in ceea ce faci, in prezent, scopul cade pe locul doi si atentia ta , dedicarea ta , se ofera momentului prezent, Vietii ! Scopul va continua sa existe, insa va pulsa intrucatva timid, marginas, undeva la periferia mentala. Nu te vei mai simti constrans ori stresat, anxios, de neimplinirea proiectiei mentale din viitor. Un curent de inviorare interioara isi face aparitia si poti simti asta, poti observa faptul ca acea stare de "plictiseala" ori "greutate" in a realiza acel ceva nu mai apare.

Incep sa vad tot mai clar realitatea.Totul e atat de viu : vantul care sufla usor in timp ce merg, toate sunetele diferite, culorile, peisajele cu toate detaliile lor acum e cald acum e innorat, undeva in dimensiunea interioara parca mi se sopteste : " ai ceea ce ai, realitatea este acum, in tot ceea ce vezi , auzi, simti, mirosi. " Ceea ce vezi auzi, simti mirosi, concentrarea atentiei pe ceea ce percepi cu aceste simturi are puterea de a te conduce in adevarata Realitate, in Viata insasi ori in Constiinta.

Am ramas placut surprins sa "simt" energia gandului. Nu era un gand negativ, ci un tipar repetitiv, melancolic, aproape neutru. Atunci cand te trezesti din aceasta indentificare, exista o mica portiune o mica dimensiune intre gand si constienta. De fapt asa am perceput eu. Aceasta dimensiune, trecere dimensionala, are o "vibratie" anume. Are o parte ce apartine gandului si o alta parte ce apartine constientei. Partea ce apartine gandului este mai mica decat cea care apartine constientei. Probabil ca de asta m-am suprins zambind la finalul acestei treceri din inconstienta la constienta.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator