Cine sunt?

Povesteste intamplarea ta. Afla parerea si celorlalti!
Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 30 Iun 2016, 15:06

V-am gasit intamplator si tare m-am simtit bine vazand ca sunt oameni ce trec prin diversele stari pe care le experimentez de ani si ani. Imi este rusine sa le vb celor din jurul meu, majoritatea obisnuiesc sa stigmatizeze un om diferit de ei. Sunt casatorita si desi sotul meu a trait diverse langa mine, nici pana in ziua de astazi nu imi asculta nedumeririle, curiozitatile, spaimele etc. Incep prin a va spune ca toata copilaria mea a fost presarata cu evenimente iesite din sfera normalului. Cand a mea mama era insarcinata cu mine, noptile jucau 3 lumini sferice pe pereti. La botezul meu, a intrat un porumbel alb pe geam si a venit la patut. Aveam o icoana care cadea in fiecare noapte in picioare, rezemata de perete. Auzeam adesea ca sunt strigata de afara pana intr-o zi cand din curiozitate am mers la geam (precizez faptul ca aveam f bine intiparit in minte ca nu trebuie sa raspund sau sa merg acolo unde sunt strigata) si afara se afla tatal meu care era plecat intr-o alta tara si-mi facea semn sa ies afara. I-am spus ca merg s-o trezesc pe mama si imi spunea nu, sa ies eu (nu aveam cum sa aud ce-mi spune ... Pur si simplu stiam), mi-am trezit mama care a iesit afara dupa tata...al meu tata era in Israel la munca. De vise nu va mai spun ca sunt satula pana peste cap sa nu ma odihnesc. Am si cate 3 vise atat de reale incat ma trezesc cu gusturi, mirosuri chiar senzatii palpabile. Imi aduc aminte cu lux de amanunte absolut totul. Visez nume, strazi, oameni etc pe care obisnuiesc sa le confund apoi in viitor cu amintiri reale ale trecutului. De mica simt ca ceva ma protejeaza si imi vegheaza pasii, simt ca e o entitate non-stop langa mine. Acum sunt insarcinata si imi este teama ca sufletul din pantece sa nu fie afectat de intamplarile astea ciudate. Simt oamenii intr-un fel ciudat, nu este nevoie sa-i cunosc ca sa nu-mi placa sau efectiv sa-i ador. Simt mincinosii sau oamenii buni. Simt cand apare o entitate rea, culmea este ca a simtit si sotul meu la un momemt dat. Am avut ghinionul de a experimenta intalniri fantomatice pe care imi doresc din suflet sa nu le mai vad, aud, simt...Un episod f socant a fost cand o fata necunoscuta s-a apropiat de mine si mi-a spus "Si tu esti, dar mai putin! Ai grija ca Dzeu e bun dar cand o sa se infurie o sa-si intoarca privirea"....nu era nebuna, nu stiu de ce a vrut sa vb cu mine. Cand am ramas insarcinata am visat toata noaptea ca sunt insarcinata...a doua zi aveam sa aflu ca sunt. In zilele urmatoare imi cadea un prosop roz tot timpul din cuier...aveam sa aflu ca am fetita...la geamul de la dormitor imi vine mereu o randunica...stau de 10 ani aici, este pt prima oara cand in afara de paienjeni :-)) apare altceva. Sunt mult mai multe si pe zi ce trece ma intreb cine sunt. Uneori imi doresc sa fiu un om normal dar de cele mai multe ori vreau sa aflu cum pot fructifica toate simturile mele.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Cine sunt?

Mesaj de SAF » 30 Iun 2016, 20:53

Bine-ai venit. Ma bucur ca ai decis sa te deschizi si sa povestesti experientele tale. As dori sa stiu in ce sens simti acea entitate. De asemenea in vise apar entitati ? Daca da, au forma ?In vis comunica cu tine verbal sau telepatic? Intreb ca sa stiu daca la fel se manifesta si la mine.

Felicitari pentru sarcina, si tare cred ca fetita va avea aceste experiente mult mai accentuate. Cred ca ar fi bine sa nu o sperii cu bau bau de mica, altfel ar putea avea probleme psihice grave mai tarziu in viata daca are experiente similare cu ale tale. Se stie ca, copiii sunt mai receptivi si vad mai multe lucruri decat adultii, cred ca veti face o echipa buna si veti crea o legatura speciala in privinte acestor fenomene. Pentru mine e cel putin interesant.

As mai dori sa stiu daca esti constienta in vis. Adica , iti simti prezenta? Esti constienta de tine cea din realitate? In vis, iti aduci aminte de viata ta pamanteana ? Ai amintiri ? Sau esti cumva "sedata" asa, ca si cum ai functiona din inertie sau putin buimaca ?
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Re: Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 30 Iun 2016, 23:54

Multumesc, mutumesc si pentru raspuns!
Entitatea asta dragalasa pe care o suspectez a fi buna ma protejeaza si am sa-ti dau un exemplu. Precizez faptul ca am trecut de mult de stadiul in care puneam totul pe seama unor coincidente...In una din seri, am hotarat sa ma asez confortabil la tv pe canapea, mi-am asezat perna si am deschis televizorul. Pe canapea, deasupra capului se afla o boxa iar pe boxa trona un sfesnic din bronz (f greu). Televizorul s-a inchis brusc si m-am ridicat sa iau telecomanda, in secunda imediat urmatoare sfesnicul a cazut pe perna unde eu stateam cu capul. Am realizat ca avea sa ma loveasca destul de tare.
Mirosurile placute pe care le simt uneori nu-si au o provenienta din casa sau de afara, fericire brusca fara motiv etc.
Dar asa cum simt ca exista ceva bun pe langa mine la fel simt si frig, frica brusca, senzatia ca cineva ma fizeaza cu privirea sau soapte neplacute. Acum cateva seri, am spus ca lesin de frica. Dorm singura pentru ca din cauza viselor ma foiesc foarte mult, folosesc dopuri si atunci sotul a hotarat sa doarma in alta camera. In dormitor, seara imi tin papagalul, brusc in jur de ora 2:00 in intuneric total al meu scump papagal a inceput sa se joace cu biluta agatata de colivie (papagalii nu vad noaptea, multi se sperie de intuneric si zgomote), am aprins lumina..totul era ok. M-am culcat si am auzit batai in lemn (am scos dopurile, nu se mai auzea), pun dopurile...aceleasi batai.. in timp ce le scoteam si in secundele imediat urmatoare am auzit voci dupa care s-a asternut linistea.
In ce privesc visele sunt atat de reale incat asa cum precizam in postul anterior ma trezesc cu tot felul de senzatii. Acum ceva ani am visat un extraterestru :-)), ca-i strangeam mana, avea o mana foarte ridata si uscata. Acea senzatie o am si in ziua de astazi. Citeam in posturile celorlalti doar ca nu sunt foarte fmiliarizata cu termenii, cred ca dedublare se numeste experienta parasirii corpului terestru. Ei bine, nu s-a intamplat o singura data. Prima oara a fost oribil, am adormit intr-o canapea si in vis am deschis ochii, in fata mea se afla un barbat imbracat in negru, o fata foarte frumoasa dar de care imi era extrem de frica. Ma vedeam si pe mine de undeva din spate, era ca si cum eram peste tot, puteam sa vad totul din toate unghiurile. Pentru ca imi era foarte frica de barbatul care ma privea, m-am retras cat am putut de mult in canapea si astfel am ajuns sa ma rezem intr-o parte cu maine incrucisate pe piept. M-am trezit in secunda in care am realizat ca barbatul ala e al'rau. M-am trezit asa cum stateam in vis, intr-o parte cu mainile incrucisate.
Episodul cu barbatul in negru face parte dntr-o lunga serie de episoade necurate ce au culminat cu aparitia unei fantome care mi-a marcat existenta. De atunci, am considerat ca nu mai am motive sa cred ca viata mea e condusa de coincidente, ca nu sunt nebuna si nu am inchipuiri .Nu, este clar ca am o sensibilitate aparte pe care imi este frica s-o aprofundez.
Visele au uneori tenta premonitorie. Vad chipuri pe care urmeaza sa le intalnesc, vad numere pe care le uit dar le simt ulterior (este greu sa explic asa ceva), citesc nume si apoi le caut pe internet dar nu reusesc sa gasesc nimic referitor la nume sau cel putin, nu stiu eu sa interpretez ce imi este transmis.
Un alt episod dubios a fost cand m-am trezit exact cand intram in corp (suna ciudat dar asa este). Am simtit efectiv cum am cazut in corp.
Cel mai frica imi este de visele in care ninge si omatul e frumos asternut, liniste. In perioada imediat urmatoare aud ca cineva cunoscut nu se mai afla printre noi.
Visele le controlez, incep o actiune iar apoi realizez ca pot controla totul. Este dezamagitor uneori cand ma trezesc si realizez ca nu-mi pot lua zborul dupa ce alerg 1 metru :-)).
Uneori stiu ca visez si ma bucur tare mult in vis ca visez, savurez fiecare moment al visului ca si cum sunt spectator si actor in acelasi timp.
De multe ori, nu inteleg cum este posibil ca un om sa aiba atat de mult har si sa nu aiba habar cum sa-l foloseasca, la ce bun daca nu pot ajuta pe nimeni?
Exista un episod din copilaria mea la care ma gandesc adesea, nu l-am pomenit nimanui.
Al meu tata, obisnuia sa ne cam cafteasca . La noi in casa era mereu scandal . Cred ca nu aveam mai mult de 5 ani si atunci m-am rugat catre "al rau" sa-mi ia sufletul dar tata sa nu-mi bata mama, sa ne lase in pace. Minunat, scandalul a incetat in ziua respectiva, tata si-a exersat loviturile a 2 a zi. Stiu ca incepand de atunci am inceput sa simt frica brusca, rece, etc. Dar m-am afundat in acelasi timp si in credinta, am mers la biserici, am pus acatiste, am dat de pomana etc.
Mama spunea mereu ca bunica din partea tatalui , facea vraji pt ca familia tatalui nu si-a dorit ca tata sa se casatoreasca cu mama, chiar i-au propus sa o ajute sa faca avort cand a ramas insarcinata cu mine. Am ajuns la mama tatalui dupa 28 de ani doar pentru a intreba daca stie de ce visez atat de mult... mi-a spus ca nu stie .
Contrar situatiei in care ma aflu, nu cred in vraji.
Sufletul meu mic de-mi creste in pantece o sa fie protejat mereu, sper doar sa nu mosteneasca nimic de la mine. Nu-mi doresc sa creasca crezand ca are probleme psihice si sa-i fie rusine sa spuna ca nu totul se rezuma la lumea pe care o vedem si o palpam.
Un alt lucru pe care pur si simplu il stiu, ca atunci cand ceva iti "sta pe limba". Nu exista iad si nici rai. Exista doar continuitatea calatoriei sufletului nostru intr-un alt corp, intr-o alta situatie influentata doar de faptele vietii anterioare. Suna ciudata dar sigur cei care experimenteaza diverse stari de deja-vu si premonitii inteleg ca provenim dintr-un alt corp si ajungem in altul.
Ne intrebam adesea "cu ce am gresit ca sa patesc eu asa ceva?!?" Multi dintre noi nu fac nici cel mai mic efort de a-si constientiza greselile. Tot ce stiu este ca platim cu varf si indesat pentru orice gand/vorba/fapta gresita.
Am scris mult si-mi cer scuze daca plictisesc, ma descarc si ma ajuta. Sunt nervorbita pe aceasta tema.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Cine sunt?

Mesaj de SAF » 01 Iul 2016, 10:59

Nu plictisesti, oricat ai scrie despre astfel de lucruri. Ar fi si culmea sa se intample asta , pe forumul asta. In fond pe asta se si axeaza, pe experiente personale si poti scrie 100 de pagini.
Nicnic scrie: Dar asa cum simt ca exista ceva bun pe langa mine la fel simt si frig, frica brusca, senzatia ca cineva ma fizeaza cu privirea sau soapte neplacute


Imi suna cumva familiar. Ceva similar am simtit si eu, brusc. Am mers la somn si simteam o prezenta nu tocmai placuta , langa mine. Adica prima data aparuse in sufragerie, apoi cand am mers la somn in dormitor parca s-a mutat langa patul meu. Mi-era teama sa adorm pentru ca in felul asta nu as mai fi detinut controlul si ii dadeam oarecum o putere asupra mea. Pana la urma, Mos Ene a inceput sa vina pe la gene, asa ca am zis "bine, fa ce-oi face si hai sa se termine odata". Si am adormit si in vis mi-a aparut sub forma de cap cu coarne inconvoiate date pe spate. Bine, putem spune ca reprezentarea este una pamanteana, poate ca subconstientul meu i-a atribuit acea imagine ca sa inteleg mai bine despre ce e vorba nu neaparat ca intr-adevar asa si arata. Sau poate a fost doar imaginatia mea ? Atunci cum se explica faptul ca am simtit brusc acea prezenta in jurul meu fara sa ma fi gandit la lucruri de genul ala nici in ziua respectiva nici in cele precedente ?
Nicnic scrie: Episodul cu barbatul in negru face parte dntr-o lunga serie de episoade necurate.
....
Dar m-am afundat in acelasi timp si in credinta, am mers la biserici, am pus acatiste, am dat de pomana etc.
....
Un alt lucru pe care pur si simplu il stiu, ca atunci cand ceva iti "sta pe limba". Nu exista iad si nici rai.
Spui necurate, biserici, acatiste , ai dat de pomana iar apoi sustii ca nu exista iad si rai. Cred ca religia cu cele doua personaje aflate in contradictie a jucat si joaca un rol important in influentarea experientelor tale. Ai luat in considerare vreodata lucrul asta? Ca religia ti-ar putea influenta experientele ? Cu alte cuvinte , unele din experiente sa fie feste jucate de minte ? Nu insinuez ca ti se pare ce traiesti sau ca ai probleme mintale, nicicum , ci faptul ca mintea poate influenta foarte mult experientele pe care le traim. De exemplu, intr-o zi aveam un "feeling" ca s-a varsat vasul cu apa la catei, aflati la 4km departare de mine. Imi spuneam " nu e adevarat, e in regula" . Dupa cateva clipe imi aparea iar in minte acel indemn care parca spunea "au varsat vasul cu apa, o sa le fie sete, nu mai au apa". Iar imi spuneam "nu e adevarat" . Iar aparea acel indemn. Deci insista mereu sa imi faca, cunoscut ca s-a varsat vasul cu apa. SI am hotarat sa merg la fata locului sa vad daca intr-adevar s-a varsat vasul cu apa , am vrut sa testez : daca s-a varsat vasul cu apa intr-adevar, atunci acea voce nu era vocea mintii mele, ci venea de altundeva si trebuia sa mai tin cont de ce spunea ea in viitor, daca insa apa nu era varsata, era clar ca ceea ce se repeta continuu era doar mintea mea habotnica.

Si am ajuns la catei iar apa NU ERA varsata . Am concluzionat ca mintea mea da si rateuri in interpretari. Mi s-a mai intamplat si altceva. Sa capat incredere in mine suficienta incat sa cred ca citesc oamenii usor, ca am o intuitie super dezvoltata. Ma credeam oarecum special apoi am facut un test simplu : persoanele asupra carora ma pronuntam , adica ma hotaram in legatura cu o persoana ca crede ceva anume, se dovedea in unele cazuri, nu in toate, ca ma inselam. Nu credeau ce credeam eu ca cred despre mine. Asa ca am concluzionat si de aceasta data, ca mintea da rateuri in interpretari.

Parerea mea este ca ar trebui sa fii mai sceptica cand concluzionezi in legatura cu experientele negative, adica cele in care sunt prezente elemente "necurate" .Cuvantul "necurat" este folosit in credinta folclorica pentru a ilustra ceva ce are legatura cu diavolul. Cred ca ar trebui sa te intrebi cand mai ai vreo astfel de experienta " Dar daca imi joaca mintea feste?" si sa verifici de mai multe ori. Sa testezi, sa pui conditii, sa incerci sa judeci la rece experientele ca sa poti deosebi ce este real de ce este fictiv. Imaginatia mintii este fictiva. Incearca si pune conditii, "daca se mai intampla asta, atunci sa fiu mai atenta data viitoare sa vad daca se mai intampla" . Si daca se intampla a doua oara spune-ti iar "sigur nu este mintea mea? sa vad daca se intampla si a treia oara". SI daca se intampla si a treia oara compara toate cele 3 dati cand s-a intamplat si vezi ce este asemanator intre ele si ce difera. Daca exista vreun amanunt care difera in toate trei, atunci cred ca ar trebui sa iei in considerare ca fiind o experienta autentica si nu imaginatia mintii tale.

Intamplarea cu sfesnicul din bronz este bizara intr-adevar. Nu exista loc de interpretari, nu poate fi pusa pe seama mintii. Experientele de dedublare iar la fel, nu am ce sa comentez.

Spui ca te-ai rugat la "al rau sa-ti ia sufletul" cand erai mica. Te-ai gandit vreodata ca acea intamplare te-a traumatizat , a lasat o amprenta adanca imprimata in Subconstientul tau iar acum ai crescut cu acea frica de "al rau" ?
Daca stai si te gandesti un pic, "al rau" exista doar pentru ca parintii sau bunicii tai ti-au povestit despre el. Si cand cineva iti povesteste ceva, experimentezi acel ceva in minte sub forma de ganduri, pentru ca altfel nu ai intelege despre ce vorbeste, cand iti vorbeste despre ceva tu gandesti si creezi mental pe baza informatiilor provenite de la interlocutor. Mica fiind, cu o imaginatie bogata, crezi ca e posibil sa fi creat o constructie mentala careia sa ii fi atribuit caracteristici de "al rau" ? diavolesti ori satanice ? si in care sa fi crezut puternic crescand cu ideea asta ? Ca doar parintii sau bunicii ti-au povestit despre "el" , ceea ce spun ei e adevarat. Si asa ai crescut cu credinta asta.

Ce incerc sa spun este ca mintea noastra e deosebit de complexa.

Te-ai gandit vreodata ca un Ego spiritualizat ar putea sa fie cauza unora din experientele tale ? Care imagineaza si trage concluzii de unul singur fara ca tu sa fii constienta de acest lucru si iti serveste acele experiente iar tu nefiind constienta de prezenta entitatii respective le cataloghezi ca fiind experiente autentice ?

Spui ca "De multe ori, nu inteleg cum este posibil ca un om sa aiba atat de mult har si sa nu aiba habar cum sa-l foloseasca, la ce bun daca nu pot ajuta pe nimeni" . Ce te face sa crezi ca ai har ? Nu neg nimic, ci doar te intreb in sensul ca ar trebui sa sondezi mai adanc sa vezi ce sta la baza credintei tale ca ai har ? Experientele din trecut pe care le-ai trait ? Ei bine dar daca unele din ele sunt imaginatia mintii? Nu zic toate, ci unele. Cum poti deosebi ce este fictiv de ce este autentic?

In legatura cu entitatile care le simti imprejur, de visat le visai ? Daca da, cum aratau ? Pomenesti de o fantoma. Cum arata fantoma ?
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Re: Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 03 Iul 2016, 22:10

Fantoma nu am vrut s-o vad. Cred ca astepta sa ii deschid usa. Nu e ca si cum mi-am dorit sa stam la un pahar de vorba :))). Sper ca ai simtul umorului.
Iti scrisesem o ditamai polologhia si am uitat s-o trimit (evident ca m-au dat afara sin cont si s-a sters) iar acum o iau de la capat. Sper sa nu omit nimic.
Episodul 1.
Locuiam intr-o casa nationalizata cu parintii, o matusa si un catel mic, pufos si alb.
Ne marturiseste matusa ca, cu o seara inainte a observat o umbra la ea in camera. Atat eu cat si mama am ras de ea. Am crezut ca isi doreste atentie.
Episodul 2.
Imi spune mama ca in timp ce gatea, a simti o prezenta in spatele ei. Am ras de mama, i-am spus ca a bagat sor'sa sperietii in ea.
Episodul 3.
O patesc eu mult si bine, ca invatatura de minte sa nu mai rad de nimeni. Vin de la munca si ma duc la mine in camera. Usa dormitorului era usor deschisa. Catelul pe canapea. Cu coada ochiului pot sa percep o umbra alba. In secunda respectiva m-am speriat, evident, dar am cautat sa gasesc explicatia logica : era coada catelului"
Episul asta s-a petrecut ziua.
Episodul 4.
Venisem din oras si m-am dus in dormitor, m-am bagat in pat si asteptam sa ma ia somnul cand am inceut sa aud afara, in gradina fosnait de frunze, tarsait de picioare in dreptul geamului meu. La fel, am spus ca este vantul care plimba frunzele pe scari.
Apoi, pe peretele de la capul meu am inceput sa aud ca si cum se scurgea apa. Atunci m-am speriat groaniz am deschis lumina si nu-mi venea a crede ochilor. Se scurgea varul de pe perete ca si cum il rascaia cineva. M-am panicat , am tipat si l-am chemat pe tata. Nu s-a mai scurs nimic pe perete si normal ca tata m-am facut nebuna.
M-am dus sa dorm cu mama si l-am lasat pe tata, sa-l manance pe el fantomele :-))).
Draguta mea fantoma, isi mutase pasii tarsaiti la geamul mamei. A auzit si mama, cred ca s-a speriat si ea dar m-a calmat.
Episodul. 5.
S-a petrecut ziua si asa cum am inceput a-ti spune daca ii deschideam usa, cred ca puteam sa stam la un pahar de vorba :-)))).
Venisem de la munca si ma pregateam sa ies la ziua unei amice. Imi insirasem kilele de farduri, bigudiuri si tot sifonierul era rasfirat prin toata camera. O adevarata fericire pe vremea aia sa ma aranjez :)).
Am iesit din camera sa ma duc la baie si am auzit foarte clar un oftat de barbat. Am crezut ca a ajuns tata acasa, evient ca nu venise acasa. Apoi mi-am spus ca mi se pare.
Uluitor ca desi trecusem prin niste episoade inspaimantatoare, inca nu credeam ca ceva bantuie pe acolo.
M-am intors in camera si am auzit cum ma striga cineva de pe scarile interioare. Initial am crezut ca e tata, apoi ca e D.(viitorul meu sot) si apoi am constientizat ca nu era nici unul dintre ei si ca situatia e groasa. Cineva se afla cu min ein casa si instant am stiut ca nu e un om ci ceva necurat.
Am inchis brusc usa.
Si sti cum sunt filmele alea in care totul incepe frumos cu o poveste linistita iar apoi brusc incepe uraganul, o mie de morti, panica si groaza?
Funny dar uita-ma pe mine cum literalmente nu mai gandeam logic, nu stiam pe unde sa scap si pe unde sa fug. La geam aveam gratii, pe hol era naluca.
Incepe amaratul meu de caine sa latre la mine la usa, apoi sa scherlalaie, apoi iar sa latre.
Usa era prevazuta cu un geam opac. Se putea distinge daca este ceva acolo dar numai umbra.
Ei bine, se clatina de zor acolo un cap.
Ma surgeam de frica, mi-am sunat parintii si urlam in telefon sa vina mai repede acasa ca ma omoara, ca intra peste mine.
Nu stiu ce s-a intamplat dar a disparut iar in secunda in care asta s-a intamplat m-a cuprins un calm si o liniste extraordinara.
A dat mama cu aghiazma in zilele urmatoare dar eu din seara zilei cu pricina m-am mutat la D.
La scurt timp casa s-a revendicat, mila mi-a fost de noii proprietari.
Stiu cine era si mai stiu ca vroia ceva de la mine.
Inainte de a incepe episoadele, in casa respectiva murise un vecin.
Si l-am visat cum statea dincolo de gard si incerca sa ma traga catre el.
Dupa toata treaba asta am dat peste o femeie care putea vedea/citi aura. Iti pot spune ca este eva extraordinar sa intalnesti astfel de oameni si sa ai sansa de a-ti spune ce se intampla cu tine si peste 6-7 ani, cu o precizie extraordinara. Tot ce mi-a prezis s-a intamplat. La sfarsitul discutiei noastre mi- a spus asa " Ei nu vin la tine ca sa-ti faca rau, vin pentru ca tu esti mai sensibila si ii simti."
Nu multumesc, nu mai am nevoie de asa ceva toata viata mea. Nu a fost singurul episod. Aveau sa se mai intample diverse dar nu atat de agresive.
Cert este, ca prefer sa ma imbrac in cruciulite si sa-mi leg usturoi si alte cele la gat si urechi decat sa mai am parte de asa ceva.
Ca sa-ti raspund la una dintre intrebari, nu-i vad. Dar ii simt asa cum imi simt sotul cand sta langa mine in pat.
Asa ceva nu este rodul imaginatiei mele, asta inseamna ca suntem o familie de artisti .

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Cine sunt?

Mesaj de SAF » 03 Iul 2016, 23:28

Cred ca inteleg . Intr-adevar, pare o portie de "poltergeist" .

Spui ca " Cineva se afla cu mine in casa si instant am stiut ca nu e un om ci ceva necurat." De ce te grabesti sa concluzionezi asta ? Poate ca nu este rea .

Eu cand mai visam cate vreo entitate din asta , ceva asemanator cu ce descrii tu percep. Le percep ca un fel de prezente, campuri de forta, fara forma, absolut fara nicio forma insa stiu instinctiv, - brrr tocmai s-a ridicat parul pe mine :) - ca e o entitate ,ca e ceva. Eu de multe ori ma sperii cand visez si reactionez , instinctiv ma lupt cu ceea ce este acolo, nu stiu cum este la altii ,la mine functioneaza cand spun cuvantul "Lumina" . Atunci se termina, dispare.

Am avut o singura experienta cu o sfera. Nu am vazut-o, insa am simtit-o urcand pe mine in timp ce eram semi constient, am stiut ca e sfera pentru ca astfel o simteam. O sa afli mai multe daca mai ramai o vreme pe aici .

Acum mai au loc astfel de manifestari bizare dupa ce te-ai mutat?

Ai vorbit cu cei care s-au mutat in locul tau ? Ei experimenteaza situatii similare cu ce ai experimentat tu ? Daca n-ai luat legatura cu ei, nu crezi ca ar trebui sa le spui ? Poate sunt speriati.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Re: Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 04 Iul 2016, 09:13

Neata, nu am mai vb cu nimeni de acolo. Dupa ce s-au mutat si ai mei, doamna ramasa a murit. Ai mei s-au despartit si numai de bantuielile din casa respectiva nu-mi ardea. Iti spun ca din punctul meu de vedere nu era de bine ce s-a intamplat acolo pentru ca frica, energia negativa si cosmarurile din perioada respectiva nu-mi indicau ca fiind o entitate buna. Am urmat si altele in noul apartament. Sotul meu nu este musai un ateu dar crede in Dumnezeu asa cum el il percepe. Iubeste istoria si sigur parcursul crestinismului i-a schimbat perceptia asupra Divinitatii. Astfel, nu m-a crezut sau asa cum imi spunea " imi este greu sa cred" dar a ajuns in situatia in care scepticismul sa-i fie clatinat. Ne-am mutat in noul nostru apartament. O coincidenta bizara este ca adresa actuala este identica cu cea a locuintei unde am locuit, mai putin numele strazii. In rest totul este la fel, nr strada, nr bloc, nr scara, nr apartament, etaj. Episodul s-a petrecut ziua. Stateam amandoi tolaniti la televizor in dormitor cu usa deschisa. La un moment dar ne-am intors brusc amandoi catre usa. Senzatia a fost foarte reala, ca cineva intrase in casa si statea in usa. M-am uitat cu ochii mari la D., nu-mi venea a crede ca a simtit si el. Atunci i-am explicat ca daca isi poate imagina o senzatie de n ori mai puternica decat a simtit el, atunci imi poate intelege senzatiile. Apoi usor usor nu a mai fost sceptic dar traieste cu impresia ca lui nu i se poate intampla asa cum mie mi se intampla.

Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Re: Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 04 Iul 2016, 09:19

Intre timp, am mostenit o icoana care a apartinut bunicilor mei, daruita de strabunici la casatoria bunicilor. E o icoana facuta de strabunicu. Are locul de onoare in dormitorul meu si m-a ferit de cel putin in camera asta de diverse manifestari. Nu scap de vise dar asta e, incerc sa nu le mai bag in seama si nici sa le inteleg. Dar asta nu inseamna ca nu sunt strigata in continuare. Ba chiar, s-a petrecut recent. Trebuia sa plecam si ma striga sotul. I-am tipat ca vin imediat, sa ma lase in pace ca ma imbrac. M-am dus nervoasa la el in ideea de a nu ma mai stresa si bineinteles ca el isi fuma linistit tigara la geam. Nu-ti imaginezi cat de uimit s-a uitat la mine! Uneori am impresia ca-i o gasca de fantome care se amuza maxim pe seama mea.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Cine sunt?

Mesaj de SAF » 04 Iul 2016, 11:42

Intr-adevar, destul de bizar. Doamna respectiva de ce a murit , in vechiul apartament ? Cunosti cauzele?

Te-ai gandit sa incerci sa comunici ? Nu stiu, de exemplu poti scrie un mesaj pe o foaie si o lasi acolo si vezi ce se intampla. Ii/le poti cere sa plece si apoi vezi ce se intampla. Lasi pixul pe foaie. Cine stie ce se va intampla? Macar ai o sansa sa afli mai multe , nu ai de unde sti daca va functiona sau nu. :scuze:

Spui ca :
Nicnic scrie: Uneori imi doresc sa fiu un om normal dar de cele mai multe ori vreau sa aflu cum pot fructifica toate simturile mele.
apoi :
Nicnic scrie:Tot ce mi-a prezis s-a intamplat. La sfarsitul discutiei noastre mi- a spus asa " Ei nu vin la tine ca sa-ti faca rau, vin pentru ca tu esti mai sensibila si ii simti."
Nu multumesc, nu mai am nevoie de asa ceva toata viata mea. Nu a fost singurul episod. Aveau sa se mai intample diverse dar nu atat de agresive.
Cert este, ca prefer sa ma imbrac in cruciulite si sa-mi leg usturoi si alte cele la gat si urechi decat sa mai am parte de asa ceva.
Te contrazici. Odata spui ca vrei sa afli cum poti comunica cu fantoma, ca practic asta inseamna sa iti fructifici simturile.
Apoi spui ca nu mai ai nevoie de asa ceva. :mne:
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Nicnic
Nou Venit
Mesaje: 6
Membru din: 30 Iun 2016, 14:50

Re: Cine sunt?

Mesaj de Nicnic » 04 Iul 2016, 14:16

Pai nu sunt normala :-)), ce pot sa spun? Doamna a murit de batranete. Vreau sa fructific treaba cu visele, premonitiile etc. Nu vreau sa comunic cu nimeni care nu-i viu :-)). Pe mine sa lase in pace, sigur sunt altii care-s mai curajosi. Spune-mi tu, in ce priveste visele ce pot face?

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Google [Bot] și 1 vizitator