Exersând Acum

Informatii utile despre cum sa ne realizam potentialul spiritual.Exercitii de constientizare, practici probate in experientele proprii, concluzii.
Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Exersând Acum

Mesaj de SAF » 29 Sep 2015, 20:13

"Iata si un alt mod de a va creste linistea interioara : deveniti constient de faptul ca sunteti constient" - spune Eckhart Tolle in cartea "Un nou Pamant" .

Culcat fiind, pe spate in pat, am incercat din nou acest exercitiu . Am mai incercat si in alte dati dar acum a fost diferit. A fost ceva complet nou . O usoara senzatie de somnolenta se instalase deja, cum de regula se intampla mereu cand incep sa devin prezent. Insa incercand sa devin constient de sentimentul de "Eu sunt" care era constient de incapere, descopar ca mintea se opreste, toate planurile dispar, tot ce vreau sa realizez dispare, exista doar o vointa care apare instant , nu mai exista obiective de atins; s-a produs un fenomen : somnolenta a disparut. In frunte incepe sa-mi apara un sentiment de presiune. In scurt timp , isi face un fel de rezonanta in tot corpul insa cu centrul de "forta" situat fix in frunte. E ca un fel de vulcan , si simt cum parca gravitatia pur si simplu se inverseaza. Ma simt tras in sus desi eram culcat in pat, pe spate. Sunt total constient, prezent, vioi, complet treaz, niciun gand. Este ciudat si in acelasi timp placut. Esenta mea pare a fi lava care sta sa izbucneasca prin gura vulcanului. Lava e prezenta in tot corpul fizic. Ma simt atras in sus tot mai puternic. Esenta mea parca e absorbita prin frunte si vrea sa iasa in sus. Imi trece prin gand : ma decorporalizez complet treaz? Oare sa pot ramane constient si in trup si in sentimentul de Constiinta care exista in camera? Usor usor, senzatia trece, si gravitatia pare sa-si revina la normal.

Sa incerci sa intelegi pe "Eu sunt" , e un abis. E nesfarsit si totusi ceva e viu. Cu cat incerc sa-l prind, cu atat intru mai adanc in Acum si descopar ca sunt cu atat mai mult fara limite. Atat de intens incat am senzatia ca eu sunt peretii camerei . Intr-un fel , sunt toate obiectele . Incerc sa ma definesc , sa ma cuprind , sa cuprind sentimentul de "Eu Sunt" , dar e in zadar. Deja nu mai simt ca sunt corpul meu atunci cand sunt complet prezent. Pana si in corp fiind, cu ochii inchisi, nu pot sa definesc sentimentul viu care permite simtirea limitelor corpului fizic. Nu am forma.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator