Exersând Acum

Informatii utile despre cum sa ne realizam potentialul spiritual.Exercitii de constientizare, practici probate in experientele proprii, concluzii.
Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Exersând Acum

Mesaj de SAF » 25 Mar 2011, 08:48

Am "intalnit" persoane care sustineau ca si mine starile de liniste profunda prin care au trecut atunci cand s-au abandonat total clipei Acum. Nu stiu cat de intense au fost trairile lor si nu neg nimic din ceea ce au trait. Eu vreau sa vorbesc despre o greseala care incepusem sa o fac de un timp de vreme.In final am inteles eroarea.

Este vorba despre abandonare. Abandonarea in fata gandurilor. Daca la inceput aveam parte de trairi intense in Acum am observat ca in ultima perioada practicam abandonarea mai mult mental; dupa ce se asternea linistea in mintea mea, atentia mea se fixa in cap pe un punct mental. Prin acel punct mental ,ii voi spune "punct zero" unde totul este in neant totul se blocheaza si se opreste (traficul mental aleator), incercam sa percep realitatea inconjuratoare fara a o judeca. Ma intrebam in sinea mea, ce se intampla ? Nu mai e ca la inceput, incep sa ma pierd ? Nu mai am aceleasi trairi, gresesc cu ceva ? Simteam o presiune intre ochi si frunte insa mult in spatele nasului, in interiorul capului,ca atunci cand esti racit si ai nasul infundat. Acea presiune parea sa isi aiba sursa in acel punct zero mental. Nu eram constient de faptul ca picasem intr-o "groapa" . Brusc in timp ce observam imprejurimile am devenit constient de aceasta presiune de faptul ca eu ma concentram intai pe acel punct mental pentru a percepe lumea inconjuratoare. Nu stiu cum s-a produs, insa imediat ce mi-am dat seama de acest lucru totul a inceput sa "curga". Am simtit cum s-a spart acel blocaj , acea presiune interioara mentala , am simtit cum s-a dezintegrat acel punct zero. Am avut senzatia foarte asemanatoare cu decongestionarea nasului . Apoi si-a facut aparitia usurarea, m-am simtit dintr-o data energizat si cu pofta de viata. "Simteam" cum toate informatiile despre tot ce este in jurul meu nu mai sunt obstructionate de "ceva" si pot fi asimilate cu usurinta prin observare.

Poate unii se vor regasi in asta si vor gasi un posibil raspuns la nedumerirea lor.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Limena

Re: Exersând Acum

Mesaj de Limena » 25 Mar 2011, 09:33

Pai la inceput cand constientizezi ca ai o multime de ganduri care vajaie prin minte si incepi sa stabilizezi starea lui Acum din tine, tinzi sa-ti ti acel gand-reper in minte, sa te focalizezi pe el pentru ca de la celelalte ganduri sa se auda tacerea. Apoi cand te simti pregatit, vei lasa focusarea si de pe acel gand.
Oricum prin acest exercitiu dpmdv ar insemna intr-un fel o trecere de la starea gandurilor haotice la o stare de Acum, de liniste launtrica mai clar sesizata. Insa consider ca prin exersarea acestei stari, viata o vei aborda altfel, in sensul ca nu te vei mai agita instant pentru un lucru iar reactiile tale depind de ce alegi tu sa manifesti; iar in aceasta stare si gandurile vor fi mai stabile, mai clare, mai acceptate...la fel si emotiile de pe urma gandurilor apar altfel decat pe vremea cand te simteai haotic si dpdv mental cat si emotional.
Ceea ce voiam sa mentionez este ca gandurile si emotiile sunt in regula in definitiv, sunt darurile pe care le-am primit aici spre a le intelege; insa controlul asupra lor nu se face prin suprimare asa cum multi tindem sa o facem, adica acea uitare a lor prin ignorare si razbunare, ci controlul tine de alt nivel, cel a-l intelegerii, al integrarii, al transformarii.
Cel putin asta observ ca se desfasoara incipient la mine.

In astfel de discutii despre ganduri si emotii am sa ma refer strict la mine, prefer sa nu ma duc la discutii legate de alegerile extreme ale altora.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Exersând Acum

Mesaj de SAF » 25 Mar 2011, 10:18

Suprimarea gandurilor nu ajuta cu nimic. De ce il alungi de aia el revine mai insistent cu mai multa forta.Vreau sa reamintesc opinia mea (pentru cei care mai citesc, unii dintre ei poate stiu deja) ,ca avem nevoie sa transcendem, cred ca la asta te refereai Limena cand ai zis despre intelegerea si transformarea lor, doar acele ganduri pe care nu le emitem cu intentia noastra . Unii ar putea spune "dar intuitia? Si gandurile care rezulta din ea?" Ei, intuitia in opinia mea nu intra peste tine sa-ti invadeze aria liberului arbitru. Sa transcendem doar acele ganduri negative, evident ca nimeni nu vrea sa-si faca rau siesi !
Prin urmare gandurile negative care produc stari emotionale ca anxietate, teama, nevoie de razbunare, invidie, disconfort, plictiseala etc, acestea trebuie intelese , trebuie inteleasa cauza lor cine le produce si din ce cauza.Dizolvarea corpului durere , acea rezistenta interioara care duce la neacceptarea faptului ca acel gand incarcat de negativitate exista in tine, mintea ta, nu inseamna suprimarea lui ci abandonarea in fata lui. Sa accepti ca exista acel gand incarcat negativ, sa il observi ca el exista sa ii dai posibilitatea de manifestare.Asta nu inseamna sa te pui de acord cu el. Ci doar sa fii impartial, observa-l cum se manifesta, ce spune.Observa pur si simplu.Nu-l judeca - e bun e rau! Daca il renegi, el revine, iar si iar, uneori sub forme mai subtile si cu mai multa forta. "Diavolul cand esueaza, se intoarce in iad isi ia cateva cete de draci cu el si apoi revine sa chinuiasca omul si mai cumplit" N-am reprodus exact dar ceva in sensul spunea un mare preot crestin.Poate ca este o legatura aici.

Revenind la situatiile de viata, exista agresiune psihologica peste tot menite sa atate in oameni aceste ganduri negative. Ca si cum nu ar fi de ajuns , se mai folosesc si atacuri PSI in masa tot pentru astfel de scopuri.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 152
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Exersând Acum

Mesaj de Auriu » 08 Apr 2011, 19:38

Corpul-durere...fascinanta treaba. :) Am vazut ca daca ma lupt cu el, il alimentez. Imi place sa observ cum identifica o potentiala sursa de hrana si cum incearca sa provoace stari care sa i-o ofere. Cand il prind, folosesc situatia in asa fel incat sa fiu in prezent. In cazul meu, iubirea, recunostinta, increderea, sunt cele care ma aduc in "aici-acum".
Si mintea trebuie iubita. Pentru mine, asta e modul in care mintea se transcede. Merge si altfel, probabil, dar imi place asa. :) Mintea iubeste spectacolul, provocarile...Cu cat e mai greu, cu atat vrea mai mult. Ego-ul meu se crede spiritual. Vrea iluminarea, deh. Si cand vrei ceva, nu vezi ca ai deja acel ceva.
Nu avem cum sa ajungem la iluminare. Suntem deja acolo. Nu avem ce sa devenim. Suntem deja ceea ce suntem. Dar...a sti asta nu-i totuna cu a intelege. Mi se pare ciudat cum stiu, da' nu inteleg... :) Si am vazut ca atunci cand nu incerc nimic, nici macar sa fiu in prezent, miracolul se manifesta. Cand nu doresc nimic, nici macar iluminarea, realizez ca sunt deja unde vreau sa ajung. Apoi intervine ego-ul si revin la "normal".
Oricum, savurez procesul. :D Us, hummans... :)

adi

Re: Exersând Acum

Mesaj de adi » 09 Apr 2011, 10:39

Am avut perioada destul de lunga de "pauza mentala".La inceput am depus oarece efort pentru controlul mental,apoi sa facut liniste si a tinut asa mult timp.
Insa ma observat ca mintea superficiala merge in continuare inainte chiar daca nu sunt constient de ea,tot ce faceam era spontan si intuitiv,insa diferenta intre cu sau fara minte nu era semnificativa,aveam aceleasi suisuri si coborisuri,aceleasi iesiri duale,numai ca nu sesizam suportul mental.Astfel am realizat ca mintea are multe straturi,chiar si linistea profunda din starea de veghe este tot minte,de fapt un potential mental,fiindca mintea este minunatul instrument folosit in creatie.
A fost o experienta elibertoare zic eu care ajuta trecerea de la ginduri la stari,pornind de la ideea ca vibratia face legea si tot vibratia creeaza gindurile.Am realizat ca in functie de starea de fond pe care o am,liniste,seninatatea,curiozitatea,deschiderea,etc si gindurile sunt pe masura,mergind pina la stari in care pur si simplu nu ai nevoie de ginduri,in care intelegi si manifesti spontan si intuitiv,insa la un nivel de vibratie care iti permite seninatatea si acceptarea.
Acum,nu mai incerc sa controlez ginduri dar nici nu ma mai indentific cu procesul gindirii.Sunt constient de viteza fantastica de procesare a mintii senzoriale,ex. cind citesc observ cum mintea traduce automat cuvintele in imagini si stari,sau cind ascult muzica observ cum o adunatura de sunete se transforma intr un fluid coerent care genereaza starea de bine,de armonie fluida.
Observ de asemenea propriile oscilatii,de la stari intuitive si spontane fara de ginduri in care sincronicitatile de tot felul sunt la ele acasa,la momente cind ma pun sa dorm si sunt asaltat de valuri de ginduri,mare parte fara noima si pe care le si uit rapid si incerc sa inteleg ritmul,
Toate acestea se intimpla pe un fond de seninatate si luciditate pe care il sustin si incerc sa il expansionez,constient fiind ca eu sunt acel fond,acesta este pinza pe care pictez,cu sau fara ginduri.
Mai expansiv,este trecerea de la cantitate la calitate,de la mai mult,multa informatie,multe cuvinte,multa traire la ceva sintetic gen :putin,da bun,astfel incerc sa imi selectez experienta,dar nu la modul cu vointa si efort,cit la modul blind si intelegator.
Asta este,sper ca impartasirea si experienta mea sa fie sincrona si in rezonanta cu a voastra,cel putin in anumite puncte-noduri comune,fiindca sunt constient de calea unica a fiecaruia si sunt sigur ca experientele noastre sunt diferite,desi acel fond,acea stare despre care vorbeam ne este comuna si o sustinem cu totii prin rezonanta.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Exersând Acum

Mesaj de SAF » 09 Apr 2011, 11:48

Da adi, eu ma regasesc in majoritatea dintre afirmatiile tale insa nu am ajuns pana acolo unde sa trag concluzia ca mintea are mai multe straturi. Am sa detaliez un pic nu doar pentru cei care mai citesc ci si pentru mine pentru a-mi pune ordine cateva concepte pe care nu le-am aranjat atunci cand le-am inteles.
adi scrie: Astfel am realizat ca mintea are multe straturi,chiar si linistea profunda din starea de veghe este tot minte,de fapt un potential mental,fiindca mintea este minunatul instrument folosit in creatie.
. Parerea mea este ca mintea e prezenta oriunde insa influenta sa si manifestarea ei haotica sunt mult reduse. Adica, in acea liniste profunda din starea de veghe ai acces la minte. Eu cred ca linistea profunda este diferita prin natura ei de minte. Mintea nu poate fi simtita ori traita. Este ceva "automatizat" mecanic, un amalgam de corelatii , posibil infinite.

Cum vad eu : oamenii poseda corpuri durere native si corpuri durere pe care le dobandesc de-a lungul anilor.Aceste entitati sunt diferite de Ego insa sunt foarte apropiate, interconectate. In momentul cand conducerea vietii (majoritatea deciziilor) este preluata de Ego , mintea este accesata de Ego si Ego-ul iti creaza realitatea fizica. Atunci cand constientizezi faptul ca in tine exista zgomot mental, acesta este produs de minte dar nu mintea este cea care creaza impulsul gandurilor. Ci Ego-ul sta la baza crearii gandurilor haotice create de minte. Mintea nu este nici buna dar nici rea. Este doar un instrument care face parte din creatie si ne este accesibil atat noua Constiintelor intrupate cat si entitatilor care sunt cu noi intrupate si care s-au creat odata cu intruparea noastra, corpul-durere si Ego-ul.

Cand constientizam zgomotul mental constientizam faptul ca ceea ce se petrece in mintea noastra nu este produs de vointa noastra, nu noi am emis impulsul, intentia. Apare o noua dimensiune de prezenta intensa, Constiinta in starea ei pura, Observatorul care vegheaza . Nu stiu de ce atunci apare acea transmutare a gandurilor si emotiilor negative, foarte probabil ca, Constiinta este net superioara corpului durere si Ego-ului si le poate controla. Aceasta ipoteza este indreptatita sa fie adevarata datorita experientelor noastre directe. Nu putem scapa de Ego cum se afirma in multe scrieri, asta e parerea mea, are si el un scop anume trezirea noastra, el este "Diavolul" din Biblie si cata vreme suntem intrupati in corpuri fizice ne va insoti mereu si ne va incerca pentru a ne aminti constant realitatea noastra de fiinte spirituale. Dar cred ca va fi tot mai usor pe masura ce constientizam mai mult , eliminam tot mai multa inconstienta din lume si aducem tot mai multa Constiinta in aceasta Lume. Astfel participam cu totii la transformarea intregii Planete (stiti doar ca suntem interconectati cu totii).
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 152
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Exersând Acum

Mesaj de Auriu » 09 Apr 2011, 12:00

In viziunea mea, ego-ul e totuna cu corpul durere, iar ambele sunt una cu mintea. Toate sunt instrumente, nici aliati, nici dusmani. Doar instrumente. Iar cand ele sunt la comanda, apare viziunea deformata a lumii si credinta in separare.
Si eu am simtit ca mintea poate avea multe straturi, dar...planurile mentale, oricat de subtile, raman mentale. Ceva le observa, iar ceva-ul ala nu are treaba cu structurile mentale. Dincolo de minte e linistea, "sursa", "one" sau cum i-o mai zice...
Oricum, toate astea sunt povesti pana cand nu sunt traite. Si oricat ne-am stradui sa scriem, nu reusim sa redam mental ceva ce e dincolo de minte.
Asa se vede de la mine. Care e diferenta intre ego si corp-durere? Ma intereseaza sa vad alte variante...
De fapt, nici nu conteaza ca s-o numi ego sau corp-durere, ca se numeste iluminare sau trezire. Cuvinte si definitii, car au scopul de a ne indrepta pe fiecare spre adevarul din noi insine. Fiecare vede in felul lui si treaba asta imi place. Colaboram. :D

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Exersând Acum

Mesaj de SAF » 26 Mai 2011, 11:35

Cand te trezesti din identificarea cu gandurile iar atentia ta sporeste, tot ceea ce percepi , percepi cu toata fiinta. Este o senzatie care se accentueaza in special in piept. Cel putin in cazul meu.
Un gol se creeaza in tine si ai senzatia ca ceea ce privesti percepi in toata fiinta, plenar. Acest lucru se manifesta atunci cand renunti la a judeca un lucru sau o fiinta. Daca poti privi un lucru fara a-l eticheta ca fiind rotund sau patrat si fara a-i observa culoarea, foarte posibil ca te vei simti "suspendat" si pentru acea perioada esti cu totul altceva , numai ceea ce stiai despre tine ca esti, nu !
Apoi, cand revii in starea normala de zi cu zi poti distinge o diferenta intre Tu cel care ai fost in Acum si tu cel care esti zi de zi. Acea diferenta este enorma. Este o altfel de dimensiune.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 749
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Exersând Acum

Mesaj de SAF » 04 Iul 2011, 09:00

O modalitate puternica de a intra intr-un Acum profund , poate fi gasita in noapte. Intunericul aduce o oarecare teama de necunoscut, sporeste vigilenta si alunga mintea. Mergeti noaptea pe marginea padurii, sau prin locuri destul de putin populate ori frecventate.
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Limena

Re: Exersând Acum

Mesaj de Limena » 04 Iul 2011, 11:43

he he, imi aduci aminte cum imi era mie sa ma plimb noaptea prin parcuri :D
La inceput aveam si eu o teama de ce se afla in tufisuri genul...fantome alea alea. Bine acum am sesizat ca totusi ar fi bine sa nu fii neaparat visator cand te plimbi ci o oarecare vigilenta, stare de prezenta...asta in caz ca vine vreunul si-ti strica plimbarea (jefuitor etc :D; nu sunt paranoia dar putina vigilenta nu strica).
Departe de asta, da, prin plimbari nocturne nu te mai "pierzi" prin senzatiile mai ales vizuale si esti mai centrat pe tine. Oricum e bun exercitiul ca sa-ti faci o idee de cum e o centrare sau o percepere a ta in deplina relaxare. Ca si in timpul zilei poti aplica centralizarea, dar la inceput nu ai o idee de cum e sa nu te pierzi prin impresii vizuale, auditive :D
Da e fain exercitiul :boogie:

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator