Ego - fragmente din carti

Mesaje ascunse si interpretari
Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 10 Apr 2011, 09:50

"
Existenţa are întotdeauna grijă să nu vă puteţi păcăli pentru mult timp cu privire la ceea ce
credeţi cu adevărat că sunteţi, arătându-vă ce contează cu adevărat pentru voi. Modul în care
reacţionaţi faţă de oameni sau situaţii, mai ales atunci când apar probleme, reprezintă cel mai bun
indicator al profunzimii cunoaşterii pe care o aveţi faţă de voi înşivă.

Cu cât viziunea pe care o aveţi asupra voastră înşivă este mai limitată, mai îngust-egoistă,
cu atât mai mult veţi vedea limitările egoiste ale celorlalţi, inconştienţa din ei şi vă veţi concentra
asupra acestora, veţi reacţiona faţă de ele. „Vinile” lor sau ceea ce percepeţi ca fiind vini ale lor devin pentru voi identitatea lor. Aceasta înseamnă că veţi vedea doar egoul din ei şi veţi consolida astfel egoul din voi. În loc să priviţi „prin” egoul celorlalţi, voi priviţi „către” egoul lor. Cine priveşte către egoul celorlalţi? Egoul din voi.

Voi nu sunteţi egoul. Prin urmare, atunci când deveniţi conştienţi de egoul din voi nu
înseamnă că ştiţi cine sunteţi — înseamnă că ştiţi cine nu sunteţi. Dar ştiind cine nu sunteţi
înlăturaţi cel mai mare obstacol din calea adevăratei cunoaşteri de sine.
"
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 13 Apr 2011, 10:46

"
Egoul si momentul prezent

Decizia de a face din momentul prezent un prieten reprezintă sfârşitul egoului. Egoul nu
poate fi niciodată în armonie cu momentul prezent, adică în armonie cu viaţa, din moment ce însăşi
natura lui îl constrânge să ignore, să opună rezistenţă sau să minimalizeze valoarea lui Acum.
Egoul trăieşte pe seama timpului. Cu cât este egoul mai puternic, cu atât mai mult preia timpul
controlul asupra vieţii voastre.
Aproape fiecare gând pe care-l aveţi priveşte în acest caz trecutul sau viitorul, iar sentimentul vostru de sine depinde de trecut în ceea ce priveşte identitatea voastră şi de viitor în ceea ce priveşte împlinirea sa. Teama, anxietatea, aşteptările, regretul, vinovăţia, furia sunt disfuncţii ale stării de conştiinţă aflate sub semnul timpului.

Pentru ego, momentul prezent este, în cel mai bun caz, util doar ca un mijloc ce conduce
spre un scop. El vă duce spre un moment viitor considerat a fi mai important, chiar dacă viitorul nu
vine niciodată decât sub formă de moment prezent şi nu este, prin urmare, nimic mai mult decât un
gând din mintea voastră. Cu alte cuvinte, nu sunteţi niciodată pe deplin aici, deoarece sunteţi
întotdeauna ocupaţi cu încercarea de a ajunge în altă parte.
Când tiparul acesta devine mai pronunţat — şi aceasta se întâmplă foarte frecvent —
momentul prezent este privit şi tratat ca şi cum ar fi un obstacol de trecut. Atunci apar nerăbdarea, frustrarea şi stresul, iar în cadrul culturii noastre aceasta este realitatea de fiecare zi a oamenilor,starea lor normală. Viaţa, cea care există acum, este văzută ca o „problemă”, iar lumea voastră este una plină de probleme ce trebuie rezolvate toate înainte de a putea fi fericiţi, împliniţi sau înainte de a începe să trăiţi cu adevărat — cel puţin aşa credeţi voi. Problema este următoarea: în locul fiecărei probleme soluţionate, apare o alta. Câtă vreme veţi vedea momentul prezent ca pe un obstacol, problemele nu se pot sfârşi. „Voi fi orice doreşti să fiu”, spune Viaţa sau clipa de Acum.„Te voi trata aşa cum mă tratezi tu. Dacă mă vezi ca pe o problemă, voi fi o problemă pentru tine.Dacă mă tratezi ca pe un obstacol, voi fi un obstacol.”

In cel mai rău caz, şi această abordare este şi ea foarte des întâlnită, momentul prezent este
tratat ca un duşman. Când urâţi ceea ce faceţi, vă plângeţi de ceea ce vă înconjoară, blestemaţi
lucrurile care se întâmplă sau s-au întâmplat sau când dialogul vostru interior este alcătuit din
expresii precum ar trebui şi n-ar trebui, din învinovăţiri şi acuzaţii, atunci vă certaţi cu ceea ce este,vă certaţi cu ceea ce deja există ca realitate. Transformaţi Viaţa în duşman şi Viaţa spune: „Dacă vrei război, vei avea război.” Realitatea exterioară, care întotdeauna vă reflectă înapoi starea interioară, este atunci experimentată ca fiind ostilă.
O întrebare vitală pe care trebuie să v-o puneţi frecvent este aceasta: în ce relaţie mă aflu eu
cu momentul prezent? Apoi deveniţi vigilenţi ca să aflaţi răspunsul. Tratez clipa de Acum ca fiind
doar un mijloc către îndeplinirea unui scop? O văd ca pe un obstacol? O transform într-un duşman?
Din moment ce tot ce aveţi vreodată este momentul prezent, din moment ce Viaţa este inseparabilă de momentul de Acum, semnificaţia adevărată a întrebării este aceasta: care este relaţia mea cu Viaţa? întrebarea aceasta este o modalitate excelentă de demascare a egoului din voi şi de a vă aduce în starea de Prezenţă. Deşi întrebarea nu cuprinde în sine adevărul absolut (în ultimă instanţă, eu şi momentul prezent sunt unul şi acelaşi lucru), ea reprezintă un indicator util către direcţia bună. Puneţi-vi-o adesea, până ce nu veţi mai avea nevoie s-o faceţi.

"
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 13 Apr 2011, 11:08

"
Eliminarea timpului din conştiinţa voastră înseamnă eliminarea egoului. Aceasta este singura practică spirituală adevărată.
Când vorbim de eliminarea timpului nu ne referim, desigur, la timpul marcat de limbile ceasului, acesta fiind util în scopuri practice precum stabilirea unei întâlniri sau planificarea unei călătorii. Activităţile noastre alături de ceilalţi ar fi aproape imposibile fără un ceas. Noi vorbim despre eliminarea timpului psihologic, care reprezintă preocuparea necontenită a minţii egotice faţă de trecut şi viitor şi opunerea ei faţă de contopirea cu viaţa prin armonizarea cu ceea ce este, în mod inevitabil, în momentul prezent.
"

"
Orice există sau se întâmplă este o formă pe care o îmbracă clipa de Acum. Dacă îi opuneţi
rezistenţă interioară, forma, adică lumea, devine o barieră de netrecut ce vă separă de ceea ce
sunteţi dincolo de formă, vă separă de Viaţa unică, lipsită de formă, care e totuna cu voi. Atunci
când răspundeţi cu un da interior formei lui Acum, însăşi forma aceea devine poarta către ceea ce
este fără de formă. Separarea dintre lume şi Dumnezeu se topeşte.
"
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 13 Apr 2011, 11:31

"
Numeroasele lucruri care se întâmplă, numeroasele forme pe care le îmbracă viaţa au o
natură efemeră. Toate sunt trecătoare. Lucruri, corpuri şi egouri, evenimente, situaţii, gânduri,
emoţii, dorinţe, ambiţii, temeri, drame... toate acestea vin, pretind a fi mai importante decât orice şi
dispar înainte să vă daţi seama, topindu-se în neantul din care au venit. Au fost vreodată reale? Au
fost vreodată altceva decât un vis, visul formelor?
Dimineaţa, după ce ne trezim, visul de peste noapte se evaporă, iar noi spunem: „Ah, n-a
fost decât un vis. N-a fost real.” Dar ceva din visul acela trebuie să fi fost real, altfel n-ar fi putut
exista. În apropierea morţii s-ar putea să privim înapoi spre viaţa noastră şi să ne întrebăm dacă n-a
fost cumva doar un alt vis. Chiar în acest moment aţi putea privi înapoi spre concediul de anul
trecut sau spre drama petrecută ieri şi aţi putea vedea că sunt foarte asemănătoare cu visul de
noaptea trecută.
Există visul, şi există cel care îl visează. Visul este un joc de scurtă durată al formelor; este
lumea — relativ reală, nu reală la modul absolut. Apoi există cel care visează, realitatea absolută în
care formele vin şi pleacă. Cel care visează nu este persoana. Persoana face parte din vis. Cel care
visează este substratul în care apare visul, cel care face posibil visul. Este absolutul din spatele
relativului, atemporalul din spatele timpului, conştiinţa din interiorul şi din spatele formei. Cel care
visează este conştiinţa însăşi — ceea ce sunteţi.
Scopul nostru actual este să ne trezim în interiorul visului. Atunci când suntem treji în vis,
drama pământească creată de ego îşi găseşte sfârşitul şi un vis blând şi minunat îi ia locul. Aceasta
este pământul cel nou.
"
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 14 Apr 2011, 18:19

"
O practică spirituală puternică constă în a permite diminuarea egoului atunci când se iveşte
ocazia, nemaiîncercând să îl reabilitaţi. Vă recomand să aveţi această experienţă din când în când.
De exemplu, când cineva vă critică, vă învinovăţeşte sau vă insultă, în loc să-i răspundeţi pe loc în
acelaşi mod sau în loc de a vă apăra — nu întreprindeţi nimic. Permiteţi imaginii de sine să rămână
diminuată şi apoi urmăriţi cu atenţie ce simţiţi adânc în interiorul vostru. Timp de câteva secunde
s-ar putea să aveţi un sentiment de disconfort, ca şi cum vi s-ar fi micşorat dimensiunile. După care
aţi putea simţi în interior un spaţiu foarte viu. Nu v-aţi micşorat deloc. În realitate, v-aţi dilatat. În
acel punct, există posibilitatea să realizaţi un lucru uimitor: atunci când aparent vă diminuaţi în
vreun fel, dar ca răspuns nu manifestaţi absolut nicio reacţie nici în plan exterior, nici în interiorul
vostru, veţi realiza că nimic real nu s-a diminuat, că devenind „mai puţin”, deveniţi în fapt mai
mult. Când nu mai apăraţi şi nu mai încercaţi să vă consolidaţi forma, faceţi pasul în afara
identificării cu forma, cu imaginea de sine mentală. Devenind mai puţin (în percepţia egoului),
suferiţi de fapt o expansiune şi creaţi spaţiu pentru ca Fiinţa să-şi facă apariţia. Atunci poate
străluci prin forma vizibil slăbită adevărata putere, ceea ce sunteţi dincolo de formă. Acesta este
mesajul lui Isus atunci când spune: „Lepădaţi-vă de voi înşivă” sau „întoarceţi şi obrazul celălalt.”
"

Cine nu greseste? A stim, cel care spune ca nu greseste si cel care nu poate recunoaste ca poate gresi. :hmm: . In acest caz avem de-a face cu doua forme de Ego, dupa parerea mea. Una solida si una mai putin solida. Desi, as putea spune ca cea de-a doua e mult mai perversa si mai hoata ;)
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Auriu
Moderator Global
Mesaje: 153
Membru din: 08 Apr 2011, 18:58

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de Auriu » 16 Apr 2011, 15:22

(fragment primit in mail, nu cunosc de unde vine textul)

Aici sunt sapte sugestii pentru a va ajuta sa transcedeti ideile imprimate ale auto-importantei. Toate acestea sunt desemnate sa va ajute in prevenirea identificarii false cu egoul importantei de sine.

1. Opriti-va din a va mai simti ofensati. Obiceiurile altora nu constitue un motiv pentru a fi imobilizati. Ceea ce va ofenseaza nu face decat sa va slabeasca . Daca va uitati dupa ocaziile in care santeti ofensati, le veti gasi la fiecare colt. Asa lucreaza egoul vostru , convingandu-va ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Dar voi puteti deveni un apreciator al vietii si sa va potriviti cu Spiritul universal al Creatiei. Voi nu puteti realiza puterea intentiei , prin aceea ca va simtiti ofensati. Actionati pentru a eradica ororile acestei lumi , care sant emanate dintr-o identificare cu un ego masiv, dar stati in pace. Asa cum ” Cursul in Miracole” ne aminteste :” Pacea este a lui Dumnezeu , voi , care santeti parte din Dumnezeu, nu santeti acasa, cu exceptia pacii Lui. Fiinta apartine lui Dumnezeu , voi , care santeti o parte din Dumnezeu, nu santeti acasa , cu exceptia de a fi in pacea Lui . A fi ofensat, creaza aceeasi energie distructiva , care va ofenseaza in primul rand si conduce la atac, la contraatac si la razboi.

2. Renuntati la nevoia voastra de a castiga. Ego iubeste sa ne divida in castigatori si pierzatori. Scopul castigului este un remediu pentru a evita constient contactul cu intentia. De ce ? Deoarece, in ultima instanta, a castiga tot timpul este imposibil. Cineva acolo va fi intotdeauna mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept si va veti simti fara valoare si insignifiant. Voi nu santeti castigurile sau victoriile voastre. Voi va puteti bucura de competitie si sa va amuzati intr-o lume unde castigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista pierzatori intr-o lume in care toti impart aceeasi sursa a energiei. Tot ceea ce puteti spune intr-o zi este ca ati atins performanta la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele altora , in acea zi. Dar astazi este o alta zi , cu alti competitori si noi circumstante de luat in considerare. Voi santeti totusi infinita prezenta intr-un corp, care este intr-o alta zi (decada), mai batran. Renuntati la nevoia de a castiga, fara sa fiti de acord ca opusul castigului este pierdere. Aceasta este frica egoului. Daca corpul vostru nu exceleaza intr-un mod castigator in aceasta zi , pur si simplu nu conteaza cand va identificati exclusiv cu egoul vostru. Fiti observatorul, observand si bucurandu-va de tot, fara nevoia de a castiga un trofeu. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si, in mod ironic,de altfel, ati observat ca cele mai multe dintre victorii vor aparea in viata voastra , cu cat le urmariti mai putin.

3. Renuntati la nevoia de a avea dreptate. Egoul este sursa unor multime de conflicte si disensiuni, deoarece el va impinge in directia de a le spune oamenilor ca gresesc. Cand santeti ostili, va deconectati de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bun, iubitor si receptiv ; si liber de manie, resentimente sau amaraciune. Renuntand la nevoia de a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum ati spune egoului:” Eu nu sant sclavul tau.. Eu doresc sa imbratisez bunatatea si resping nevoia ta de a avea dreptate. Eu doresc sa ofer acestei persoane o sansa de a se simti mai bine , spunandu-i ca ea are dreptate si multumindu-i pentru ca m-a indreptat in directia adevarului. ” Cand voi renuntati la nevoia de a avea dreptate , santeti capabili sa va imputerniciti conectia cu puterea intentiei. Dar tineti minte ca egoul este un combatant hotarat. Eu am vazut oameni si relatii minunate blocati de nevoia lor de a avea dreptate. Eu va indemn sa renuntati la aceasta nevoie de conducere a egoului , oprindu-va in mijlocul unui argument, intrebandu-va :” Vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit?” Cand alegeti o dispozitie spirituala plina de fericire, de iubire , conectia voastra cu intentia este intarita. Aceste momente , in final, expandeaza noua voastra conectie cu puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi in crearea vietii pe care ati intentionat sa o traiti.

4. Renuntati la nevoia de a fi superior. Adevarata noblete nu inseamna sa fii mai bun decat altcineva. Este vorba de a fi mai bun decat obisnuiai sa fii. Stati concentrati pe propria crestere, cu o constiinta constanta ca nimeni de pe planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti santem emanati de catre aceeasi forta a vietii creative. Noi toti avem o misiune de a realiza esenta noastra harazita ; tot ceea ce trebuie sa avem pentru a ne implini destinul este disponibil pentru noi. Nimic din toate astea nu sant posibile cand va vedeti superiori fata de altii. Aceasta este o veche zicala, dar nu mai putin adevarata : noi santem toti egali in ochii lui Dumnezeu. Lasati nevoia de a va simti superiori , vazand relevarea lui Dumnezeu in fiecare. Nu-i judecati pe altii dupa aparentele, realizarile, posesiunile si alte indicii ale egoului. Cand proiectati sentimente ale superioritatii , asta veti primi inapoi, conducand la resentimente si in final la sentimente ostile. Aceste sentimente devin vehicole care va duc departe de intentie. Un “Curs in Miracole” , se adreseaza acestei nevoi de a fi superior si special :” A fi special , aceasta face intotdeauna comparatii. Aceasta este vazuta ca o lipsa vazuta in altii si mentinuta prin cautarea tuturor lipsurilor care pot fi percepute. “

5. Renuntati la nevoia de a avea mai mult. Mantra egolului este – mai mult. El nu este niciodata satisfacut. Nu conteaza cat de mult ati realizat sau ati castigat, egoul vostru insista ca nu este destul. Voi va veti gasi intr-o perpetua stare de lupta si de eliminare a posibilitatii de a ajunge vreodata. Totusi, in realitate voi deja ati ajuns si cum alegeti sa folositi acest moment prezent in viata voastra este alegerea voastra. In mod ironic, cand va opriti din nevoia de a avea mai mult , mai mult din ceea ce doriti, pare ca soseste in viata voastra. De cand va detasati de nevoia pentru acele lucruri, gasiti ca este mai usor sa le dati altora , deoarece realizati cat de putin aveti nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este multumita cu ea insasi, expandandu-se constant si creand noua viata, neincercand niciodata sa mentina creatiile pentru ea insasi, in mod egoist. Ea le creaza si le da drumul. Asa cum voi renuntati la nevoia egoului de a avea mai mult, voi va unificati cu Sursa. Voi creati, atrageti catre voi si dati drumul , necerand niciodata, ca mai mult sa vina pe calea voastra. Ca un apreciator al tuturor lucrurilor care vi se arata, voi invatati lectii puternice . St. Francisc de Assisi spunea :” In daruire sta ceea ce primim”. Prin permiterea abundentei de a curge prin voi , voi va potriviti cu Sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.

6. Renuntati la identificarea voastra cu bazele realizarilor voastre. Acesta poate fi un concept dificil , daca credeti ca voi santeti realizarile voastre. Dumnezeu compune toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construieste toate cladirile, Dumenzeu este sursa tuturor realizarilor voastre. Eu pot auzi egoul vostru cum protesteaza cu voce tare. Ramaneti acordati la aceasta idee. Totul emana din Sursa ! Voi si acea Sursa santeti una ! Voi nu santeti acest corp si realizarile sale. Voi santeti observatorul. Observati totul ; si firi recunoscatori pentru abilitatile pe care le-ati acumulat. Dar dati intregul credit puterii intentiei, care v-a adus in existenta si din care santeti o parte materializata. Cu cat mai putin dati credit realizarilor voastre si cu cat stati mai mult conectati cu cele 7 fatete ale intentiei, cu atat santeti mai liberi sa realizati si cu atat mai multe vi se arata. Aceasta se intampla cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri, ca voi parasiti pacea si gratitudinea Sursei voastre.

7. Renuntati la reputatia voastra . Reputatia voastra nu sta in voi. Ea sta in mintile altora. De aceea, voi nu aveti control asupra ei deloc. Daca voi vorbiti la 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii. Conectandu-va la intentie, asta inseamna sa va ascultati inima si sa va conduceti voi insiva, bazati pe ceea ce va spune acea voce interioara , despre scopul vostru aici. Daca voi santeti preocupati de cum veti fi perceputi de catre ceilalti , atunci va veti deconecta de la intentie si veti permite opiniilor altora sa va ghideze. Acesta este egoul vostru la munca. Aceasta este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu puteti face nimic, decat sa va deconectati de la sursa puterii si sa deveniti convinsi ca scopul vostru este sa dovediti altora cat de stapan si superior santeti si sa va cheltuiti energia asteptand sa castigati o reputatie gigantica alaturi de alte egouri. Faceti ceea ce faceti deoarece vocea voastra interioara este intotdeauna conectata si recunoscatoare Sursei , deci, va directioneaza. Mentineti-va scopul, detasati-va de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ce rezida in voi : caracterul vostru. Lasati ca reputatia sa fie dezbatuta de altii: nu are nimic de a face cu voi. Sau, cum ar spune titilul unei carti: “Ceea Ce Crezi Despre Mine Nu Este Treaba Mea !”.

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 25 Apr 2011, 19:40

"
Iniţierea procesului trezirii reprezintă un act de graţie divină. N-o puteţi determina să aibă
loc, nici nu vă puteţi pregăti pentru ea sau acumula credite în vederea realizării ei. Nu se produce
ca o succesiune ordonată de paşi logici, deşi mintea ar fi mai mult decât încântată să fie aşa. Nu
trebuie ca mai întâi să faceţi ceva ca să meritaţi să se întâmple. Ea poate apărea păcătosului înainte de a apărea sfântului, însă nu neapărat. De aceea Isus putea fi întâlnit în compania a tot felul de oameni, nu doar a celor respectabili. Nu puteţi face nimic în privinţa trezirii. Orice veţi face, va fi produsul egoului care încearcă să-şi adauge trezirea sau iluminarea ca cea mai valoroasă posesiune, el devenind prin urmare mai mare şi mai important. În loc să vă treziţi, adăugaţi minţii voastre conceptul de trezire sau imaginea mentală a felului în care este o persoană trezită sau iluminată, apoi încercaţi să trăiţi conform imaginii respective. A trăi conform unei imagini pe care o aveţi despre voi înşivă sau pe care o au alţii despre voi înseamnă a trăi nesincer — un alt rol inconştient pe care îl joacă egoul.

Atunci, dacă tot nu se poate face nimic în privinţa trezirii, dacă ori a avut loc deja, ori nu s-a
întâmplat încă, cum poate fi ea scopul primordial al vieţii voastre? Un scop nu presupune faptul că
se poate face ceva pentru atingerea lui?

Doar prima trezire, prima străfulgerare a conştiinţei fără gânduri se întâmplă prin graţie
divină, fără ca voi să faceţi ceva. Dacă găsiţi că această carte este de neînţeles sau lipsită de sens înseamnă că încă nu vi s-a întâmplat. Dacă ceva din voi reacţionează însă, dacă recunoaşteţi întru câtva adevărul celor spuse în ea, înseamnă că procesul trezirii a început. Odată început el este ireversibil, dar poate fi întârziat de ego. În cazul unora, lectura acestei cărţi va iniţia procesul
trezirii, în cazul altora, funcţia pe care o îndeplineşte această carte este aceea de a-i ajuta să-şi dea seama că au început deja să se trezească şi de a-i determina să intensifice şi să accelereze procesul.
O altă funcţie a acestei cărţi este aceea de a-i ajuta pe oameni să recunoască egoul în ei ori de câte ori încearcă acesta să recapete controlul şi să eclipseze conştiinţa ce a început să-şi facă apariţia. În cazul unora, trezirea apare atunci când devin brusc conştienţi de gândurile pe care le au în mod obişnuit, mai ales de gândurile persistent negative cu care s-au identificat, poate, de-a lungul întregii lor vieţi. Deodată, apare o conştiinţă ce este conştientă de gândire, dar nu face parte din ea.
Care este relaţia dintre conştiinţă şi gândire? Conştiinţa este spaţiul în care există gândurile,
atunci când spaţiul acela a devenit conştient de el însuşi.
Când veţi avea o străfulgerare a conştiinţei sau a Prezenţei, veţi şti că s-a întâmplat aşa. Nu
va mai fi doar un concept în mintea voastră. Veţi putea atunci alege conştient să fiţi prezenţi, în loc să vă lăsaţi în voia gândirii inutile. Puteţi invita Prezenţa în viaţa voastră, adică puteţi crea spaţiu.
Odată cu graţia trezirii vine şi responsabilitatea. Atunci fie puteţi încerca să mergeţi mai departe ca
şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie puteţi vedea semnificaţia apariţiei conştiinţei şi o puteţi
recunoaşte ca fiind cel mai important lucru ce vi se poate întâmpla. Iar atunci, scopul primordial al
vieţii voastre devine deschiderea voastră către această conştiinţă pe cale să se manifeste şi aducerea luminii ei în lumea aceasta.

"
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 09 Aug 2011, 14:37

"Simţul egotic de sine are nevoie de conflict pentru că sentimentul său de identitate
separată se întăreşte în lupta împotriva unuia sau altuia, şi demonstrând că acesta sunt „eu” iar
acesta nu sunt „eu”.
Nu rareori, triburi, naţiuni, şi religii au un sentiment de identitate colectiva întărit doar
având duşmani. Cine ar fi „credinciosul” dacă nu ar exista „necredinciosul” ? "
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 21 Mai 2012, 08:35

“Nimeni nu vrea sa fie singur. Fiecare vrea sa faca parte dintr-o multime si nu doar dintr-o multime oarecare ci dintr-o multime mare – o multime religioasa, un partid politic, un club cu mii de membri si multe alte grupari. Omul vrea sa fie sustinut 24 de ore pe zi pentru ca falsul, fara sustinere, nu poate sa existe. In clipa in care e singur omul incepe sa simta o nebunie ciudata. Timp de multi ani s-a crezut cineva, iar apoi, intr-o clipa de singuratate, isi da seama ca nu e acel cineva. Atunci apare frica. Cine e el, de fapt?

(…) Asa ca, ori de cate ori esti singur, te cuprinde o teama profunda pentru ca, dintr-o data, falsa identitate incepe sa dispara. Iar adevaratei identitati ii mai ia putin timp pana sa apara, caci ai pierdut-o cu foarte multi ani in urma (n.n. in copilarie). Ca sa inalti un pod peste golul cascat in atatia ani e nevoie de timp.

In acel interval de timp, faptul ca nu stii cine esti te face sa te simti ca iti pierzi mintile. Incepi imediat sa faci ceva, doar ca sa ai o ocupatie. Si astfel, falsa identitate nu dispare, ea ramane activa.

De aceea oamenilor le este cel mai greu in vacante. Ei lucreaza 5 zile pe saptamana cu speranta ca in weekend se vor relaxa. Dar in toata lumea weekendul este perioada cea mai grea – in weekend au loc mai multe accidente, se sinucid mai multi oameni, se comit mai multe crime, se petrec mai multe furturi, violuri. Ciudat… acesti oameni au fost activi 5 zile si nu au avut nici o problema. Dar weekendul le da ocazia sa aleaga intre a fi angajati in ceva si a se destinde; insa destinderea este inspaimantatoare; falsa personalitate dispare. Si atunci oamenii prefera sa ramana activi, se reped spre plaje, bara la bara, pe distante de mile intregi. Daca ii intrebi unde se duc, spun ca fug de multime, de aglomeratie, cand de fapt, toata multimea merge cu ei! Toti vor sa gaseasca un loc linistit, izolat!

De fapt, ar fi fost mai izolati si mai linistiti daca ar fi ramas acasa, pentru ca toti tampitii au plecat in cautarea unui loc izolat. Si se grabesc ca nebunii pentru ca doua zile se sfarsesc repede, iar ei trebuie sa ajunga – nu intreba unde! Plajele sunt foarte aglomerate, nici chiar pietele nu sunt atat de aglomerate. Si, ceea ce e foarte ciudat, oamenii se simt in largul lor facand plaja. Zece mii de oameni stau la soare pe o plaja mica si se relaxeaza. Daca acelasi om ar fi singur pe aceeasi plaja, el nu s-ar putea relaxa. Insa acum stie ca in jurul lui se relaxeaza mii de oameni. Aceeasi oameni au fost in birouri, aceeasi oameni au fost pe strazi, aceeasi oameni au fost in piata, acum aceeasi oameni sunt pe plaja.

Pentru ca falsa identitate sa existe, multimea e un factor esential. In clipa in care esti singur te apuca spaima.”
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Avatar utilizator
SAF
Moderator Global
Mesaje: 750
Membru din: 13 Feb 2011, 13:53
Contact:

Re: Ego - fragmente din carti

Mesaj de SAF » 14 Mai 2014, 17:40

"
From Beyond the Frontier of the Mind by Osho

The first thing to be understood is what ego is. A child is born. A child is born without any knowledge, any consciousness of his own self. And when a child is born the first thing he becomes aware of is not himself; the first thing he becomes aware of is the other. It is natural, because the eyes open outwards, the hands touch others, the ears listen to others, the tongue tastes food and the nose smells the outside. All these senses open outwards.

That is what birth means. Birth means coming into this world, the world of the outside. So when a child is born, he is born into this world. He opens his eyes, sees others. 'Other' means the thou. He becomes aware of the mother first. Then, by and by, he becomes aware of his own body. That too is the other, that too belongs to the world. He is hungry and he feels the body; his need is satisfied, he forgets the body.

This is how a child grows. First he becomes aware of you, thou, other, and then by and by, in contrast to you, thou, he becomes aware of himself.

This awareness is a reflected awareness. He is not aware of who he is. He is simply aware of the mother and what she thinks about him. If she smiles, if she appreciates the child, if she says, "You are beautiful," if she hugs and kisses him, the child feels good about himself. Now an ego is born.

Through appreciation, love, care, he feels he is good, he feels he is valuable, he feels he has some significance.

A center is born.

But this center is a reflected center. It is not his real being. He does not know who he is; he simply knows what others think about him. And this is the ego: the reflection, what others think. If nobody thinks that he is of any use, nobody appreciates him, nobody smiles, then too an ego is born: an ill ego; sad, rejected, like a wound; feeling inferior, worthless. This too is the ego. This too is a reflection.

First the mother - and mother means the world in the beginning. Then others will join the mother, and the world goes on growing. And the more the world grows, the more complex the ego becomes, because many others' opinions are reflected.

The ego is an accumulated phenomenon, a by-product of living with others. If a child lives totally alone, he will never come to grow an ego. But that is not going to help. He will remain like an animal. That doesn't mean that he will come to know the real self, no.

The real can be known only through the false, so the ego is a must. One has to pass through it. It is a discipline. The real can be known only through the illusion. You cannot know the truth directly. First you have to know that which is not true. First you have to encounter the untrue. Through that encounter you become capable of knowing the truth. If you know the false as the false, truth will dawn upon you.

Ego is a need; it is a social need, it is a social by-product. The society means all that is around you - not you, but all that is around you. All, minus you, is the society. And everybody reflects. You will go to school and the teacher will reflect who you are. You will be in friendship with other children and they will reflect who you are. By and by, everybody is adding to your ego, and everybody is trying to modify it in such a way that you don't become a problem to the society.

They are not concerned with you.

They are concerned with the society.

Society is concerned with itself, and that's how it should be.

They are not concerned that you should become a self-knower. They are concerned that you should become an efficient part in the mechanism of the society. You should fit into the pattern. So they are trying to give you an ego that fits with the society. They teach you morality. Morality means giving you an ego which will fit with the society. If you are immoral, you will always be a misfit somewhere or other. That's why we put criminals in the prisons - not that they have done something wrong, not that by putting them in the prisons we are going to improve them, no. They simply don't fit. They are troublemakers. They have certain types of egos of which the society doesn't approve. If the society approves, everything is good.

One man kills somebody - he is a murderer.

And the same man in wartime kills thousands - he becomes a great hero. The society is not bothered by a murder, but the murder should be commited for the society - then it is okay. The society doesn't bother about morality.

Morality means only that you should fit with the society.

If the society is at war, then the morality changes.

If the society is at peace, then there is a different morality.

Morality is a social politics. It is diplomacy. And each child has to be brought up in such a way that he fits into the society, that's all. Because society is interested in efficient members. Society is not interested that you should attain to self-knowledge.

The society creates an ego because the ego can be controlled and manipulated. The self can never be controlled or manipulated. Nobody has ever heard of the society controlling a self - not possible.

And the child needs a center; the child is completely unaware of his own center. The society gives him a center and the child is by and by convinced that this is his center, the ego that society gives.

A child comes back to his home - if he has come first in his class, the whole family is happy. You hug and kiss him, and you take the child on your shoulders and dance and you say, "What a beautiful child! You are a pride to us." You are giving him an ego, a subtle ego. And if the child comes home dejected, unsuccessful, a failure - he couldn't pass, or he has just been on the back bench - then nobody appreciates him and the child feels rejected. He will try harder next time, because the center feels shaken.

Ego is always shaken, always in search of food, that somebody should appreciate it. That's why you continuously ask for attention.

You get the idea of who you are from others.

It is not a direct experience.

It is from others that you get the idea of who you are. They shape your center. This center is false, because you carry your real center. That is nobody's business. Nobody shapes it.

You come with it.

You are born with it.

So you have two centers. One center you come with, which is given by existence itself. That is the self. And the other center, which is created by the society, is the ego. It is a false thing - and it is a very great trick. Through the ego the society is controlling you. You have to behave in a certain way, because only then does the society appreciate you. You have to walk in a certain way; you have to laugh in a certain way; you have to follow certain manners, a morality, a code. Only then will the society appreciate you, and if it doesn't, you ego will be shaken. And when the ego is shaken, you don't know where you are, who you are.

The others have given you the idea.

That idea is the ego.

Try to understand it as deeply as possible, because this has to be thrown. And unless you throw it you will never be able to attain to the self. Because you are addicted to the center, you cannot move, and you cannot look at the self.

And remember, there is going to be an interim period, an interval, when the ego will be shattered, when you will not know who you are, when you will not know where you are going, when all boundaries will melt.

You will simply be confused, a chaos.

Because of this chaos, you are afraid to lose the ego. But it has to be so. One has to pass through the chaos before one attains to the real center.

And if you are daring, the period will be small.

If you are afraid, and you again fall back to the ego, and you again start arranging it, then it can be very, very long; many lives can be wasted.

I have heard: One small child was visiting his grandparents. He was just four years old. In the night when the grandmother was putting him to sleep, he suddenly started crying and weeping and said, "I want to go home. I am afraid of darkness." But the grandmother said, "I know well that at home also you sleep in the dark; I have never seen a light on. So why are you afraid here?" The boy said, "Yes, that's right - but that is MY darkness." This darkness is completely unknown.

Even with darkness you feel, "This is MINE."

Outside - an unknown darkness.

With the ego you feel, "This is MY darkness."

It may be troublesome, maybe it creates many miseries, but still mine. Something to hold to, something to cling to, something underneath the feet; you are not in a vacuum, not in an emptiness. You may be miserable, but at least you ARE. Even being miserable gives you a feeling of 'I am'. Moving from it, fear takes over; you start feeling afraid of the unknown darkness and chaos - because society has managed to clear a small part of your being.

It is just like going to a forest. You make a little clearing, you clear a little ground; you make fencing, you make a small hut; you make a small garden, a lawn, and you are okay. Beyond your fence - the forest, the wild. Here everything is okay; you have planned everything. This is how it has happened.

Society has made a little clearing in your consciousness. It has cleaned just a little part completely, fenced it. Everything is okay there. That's what all your universities are doing. The whole culture and conditioning is just to clear a part so that you can feel at home there.

And then you become afraid.

Beyond the fence there is danger.

Beyond the fence you are, as within the fence you are - and your conscious mind is just one part, one-tenth of your whole being. Nine-tenths is waiting in the darkness. And in that nine-tenths, somewhere your real center is hidden.

One has to be daring, courageous.

One has to take a step into the unknown.

For a while all boundaries will be lost.

For a while you will feel dizzy.

For a while, you will feel very afraid and shaken, as if an earthquake has happened. But if you are courageous and you don't go backwards, if you don't fall back to the ego and you go on and on, there is a hidden center within you that you have been carrying for many lives.

That is your soul, the self.

Once you come near it, everything changes, everything settles again. But now this settling is not done by the society. Now everything becomes a cosmos, not a chaos; a new order arises.

But this is no longer the order of the society - it is the very order of existence itself.

It is what Buddha calls Dhamma, Lao Tzu calls Tao, Heraclitus calls Logos. It is not man-made. It is the VERY order of existence itself. Then everything is suddenly beautiful again, and for the first time really beautiful, because man-made things cannot be beautiful. At the most you can hide the ugliness of them, that's all. You can decorate them, but they can never be beautiful.

The difference is just like the difference between a real flower and a plastic or paper flower. The ego is a plastic flower - dead. It just looks like a flower, it is not a flower. You cannot really call it a flower. Even linguistically to call it a flower is wrong, because a flower is something which flowers. And this plastic thing is just a thing, not a flowering. It is dead. There is no life in it.

You have a flowering center within. That's why Hindus call it a lotus - it is a flowering. They call it the one-thousand-petaled-lotus. One thousand means infinite petals. And it goes on flowering, it never stops, it never dies.

But you are satisfied with a plastic ego.

There are some reasons why you are satisfied. With a dead thing, there are many conveniences. One is that a dead thing never dies. It cannot - it was never alive. So you can have plastic flowers, they are good in a way. They are permanent; they are not eternal, but they are permanent.

The real flower outside in the garden is eternal, but not permanent. And the eternal has its own way of being eternal. The way of the eternal is to be born again and again and to die. Through death it refreshes itself, rejuvenates itself.

To us it appears that the flower has died - it never dies.

It simply changes bodies, so it is ever fresh.

It leaves the old body, it enters a new body. It flowers somewhere else; it goes on flowering.

But we cannot see the continuity because the continuity is invisible. We see only one flower, another flower; we never see the continuity.

It is the same flower which flowered yesterday.

It is the same sun, but in a different garb.

The ego has a certain quality - it is dead. It is a plastic thing. And it is very easy to get it, because others give it. You need not seek it, there is no search involved. That's why unless you become a seeker after the unknown, you have not yet become an individual. You are just a part of the crowd. You are just a mob.

When you don't have a real center, how can you be an individual?

The ego is not individual. Ego is a social phenomenon - it is society, its not you. But it gives you a function in the society, a hierarchy in the society. And if you remain satisfied with it, you will miss the whole opportunity of finding the self.

And that's why you are so miserable.

With a plastic life, how can you be happy?

With a false life, how can you be ecstatic and blissful? And then this ego creates many miseries, millions of them.

You cannot see, because it is your own darkness. You are attuned to it.

Have you ever noticed that all types of miseries enter through the ego? It cannot make you blissful; it can only make you miserable.

Ego is hell.

Whenever you suffer, just try to watch and analyze, and you will find, somewhere the ego is the cause of it. And the ego goes on finding causes to suffer.

You are an egoist, as everyone is. Some are very gross, just on the surface, and they are not so difficult. Some are very subtle, deep down, and they are the real problems.

This ego comes continuously in conflict with others because every ego is so unconfident about itself. Is has to be - it is a false thing. When you don't have anything in your hand and you just think that something is there, then there will be a problem.

If somebody says, "There is nothing," immediately the fight will start, because you also feel that there is nothing. The other makes you aware of the fact.

Ego is false, it is nothing.

That you also know.

How can you miss knowing it? It is impossible! A conscious being - how can he miss knowing that this ego is just false? And then others say that there is nothing - and whenever the others say that there is nothing they hit a wound, they say a truth - and nothing hits like the truth.

You have to defend, because if you don't defend, if you don't become defensive, then where will you be?

You will be lost.

The identity will be broken.

So you have to defend and fight - that is the clash.

A man who attains to the self is never in any clash. Others may come and clash with him, but he is never in clash with anybody.

It happened that one Zen master was passing through a street. A man came running and hit him hard. The master fell down. Then he got up and started to walk in the same direction in which he was going before, not even looking back.

A disciple was with the master. He was simply shocked. He said, "Who is this man? What is this? If one lives in such a way, then anybody can come and kill you. And you have not even looked at that person, who he is, and why he did it."

The master said, "That is his problem, not mine."

You can clash with an enlightened man, but that is your problem, not his. And if you are hurt in that clash, that too is your own problem. He cannot hurt you. And it is like knocking against a wall - you will be hurt, but the wall has not hurt you.

The ego is always looking for some trouble. Why? Because if nobody pays attention to you, the ego feels hungry.

It lives on attention.

So even if somebody is fighting and angry with you, that too is good because at least the attention is paid. If somebody loves, it is okay. If somebody is not loving you, then even anger will be good. At least the attention will come to you. But if nobody is paying any attention to you, nobody thinks that you are somebody important, significant, then how will you feed your ego?

Other's attention is needed.

In millions of ways you attract the attention of others; you dress in a certain way, you try to look beautiful, you behave, you become very polite, you change. When you feel what type of situation is there, you immediately change so that people pay attention to you.

This is a deep begging.

A real beggar is one who asks for and demands attention. And a real emperor is one who lives in himself; he has a center of his own, he doesn't depend on anybody else.

Buddha sitting under his bodhi tree...if the whole world suddenly disappears, will it make any difference to Buddha? -none. It will not make any difference at all. If the whole world disappears, it will not make any difference because he has attained to the center.

But you, if the wife escapes, divorces you, goes to somebody else, you are completely shattered - because she had been paying attention to you, caring, loving, moving around you, helping you to feel that you were somebody. Your whole empire is lost, you are simply shattered. You start thinking about suicide. Why? Why, if a wife leaves you, should you commit suicide? Why, if a husband leaves you, should you commit suicide? Because you don't have any center of your own. The wife was giving you the center; the husband was giving you the center.

This is how people exist. This is how people become dependent on others. It is a deep slavery. Ego HAS to be a slave. It depends on others. And only a person who has no ego is for the first time a master; he is no longer a slave. Try to understand this.

And start looking for the ego - not in others, that is not your business, but in yourself. Whenever you feel miserable, immediately close you eyes and try to find out from where the misery is coming and you will always find it is the false center which has clashed with someone.

You expected something, and it didn't happen.

You expected something, and just the contrary happened - your ego is shaken, you are in misery. Just look, whenever you are miserable, try to find out why.

Causes are not outside you. The basic cause is within you - but you always look outside, you always ask:

Who is making me miserable?
Who is the cause of my anger?
Who is the cause of my anguish?
And if you look outside you will miss.
Just close the eyes and always look within.
The source of all misery, anger, anguish, is hidden in you, your ego.
And if you find the source, it will be easy to move beyond it. If you can see that it is your own ego that gives you trouble, you will prefer to drop it - because nobody can carry the source of misery if he understands it.

And remember, there is no need to drop the ego.

You cannot drop it.

If you try to drop it, you will attain to a certain subtle ego again which says, "I have become humble."

Don't try to be humble. That's again ego in hiding - but it's not dead.

Don't try to be humble.

Nobody can try humility, and nobody can create humility through any effort of his own - no. When the ego is no more, a humbleness comes to you. It is not a creation. It is a shadow of the real center.

And a really humble man is neither humble nor egoistic.

He is simply simple.

He's not even aware that he is humble.

If you are aware that you are humble, the ego is there.

Look at humble persons.... There are millions who think that they are very humble. They bow down very low, but watch them - they are the subtlest egoists. Now humility is their source of food. They say, "I am humble," and then they look at you and they wait for you to appreciate them.

"You are really humble," they would like you to say. "In fact, you are the most humble man in the world; nobody is as humble as you are." Then see the smile that comes on their faces.

What is ego? Ego is a hierarchy that says, "No one is like me." It can feed on humbleness - "Nobody is like me, I am the most humble man."

It happened once:

A fakir, a beggar, was praying in a mosque, just early in the morning when it was still dark. It was a certain religious day for Mohammedians, and he was praying, and he was saying, "I am nobody. I am the poorest of the poor, the greatest sinner of sinners."

Suddenly there was one more person who was praying. He was the emperor of that country, and he was not aware that there was somebody else there who was praying - it was dark, and the emperor was also saying:

"I am nobody. I am nothing. I am just empty, a beggar at our door." When he heard that somebody else was saying the same thing, he said, "Stop! Who is trying to overtake me? Who are you? How dare you say before the emperor that you are nobody when he is saying that he is nobody?"

This is how the ego goes. It is so subtle. Its ways are so subtle and cunning; you have to be very, very alert, only then will you see it. Don't try to be humble. Just try to see that all misery, all anguish comes through it.

Just watch! No need to drop it.

You cannot drop it. Who will drop it? Then the DROPPER will become the ego. It always comes back.

Whatsoever you do, stand out of it, and look and watch.

Whatsoever you do - humbleness, humility, simplicity - nothing will help. Only one thing is possible, and that is just to watch and see that it is the source of all misery. Don't say it. Don't repeat it - WATCH. Because if I say it is the source of all misery and you repeat it, then it is useless. YOU have to come to that understanding. Whenever you are miserable, just close the eyes and don't try to find some cause outside. Try to see from where this misery is coming.

It is your own ego.

If you continuously feel and understand, and the understanding that the ego is the cause becomes so deep-rooted, one day you will suddenly see that it has disappeared. Nobody drops it - nobody can drop it. You simply see; it has simply disappeared, because the very understanding that ego causes all misery becomes the dropping. THE VERY UNDERSTANDING IS THE DISAPPEARANCE OF THE EGO.

And you are so clever in seeing the ego in others. Anybody can see someone else's ego. When it comes to your own, then the problem arises - because you don't know the territory, you have never traveled on it.

The whole path towards the divine, the ultimate, has to pass through this territory of the ego. The false has to be understood as false. The source of misery has to be understood as the source of misery - then it simply drops.

When you know it is poison, it drops. When you know it is fire, it drops. When you know this is the hell, it drops.

And then you never say, "I have dropped the ego." Then you simply laugh at the whole thing, the joke that you were the creator of all misery.

I was just looking at a few cartoons of Charlie Brown. In one cartoon he is playing with blocks, making a house out of children's blocks. He is sitting in the middle of the blocks building the walls. Then a moment comes when he is enclosed; all around he has made a wall. Then he cries, "Help, help!"

He has done the whole thing! Now he is enclosed, imprisoned. This is childish, but this is all that you have done also. You have made a house all around yourself, and now you are crying, "Help, help!" And the misery becomes a millionfold - because there are helpers who are also in the same boat.

It happened that one very beautiful woman went to see her psychiatrist for the first time. The psychiatrist said, "Come closer please." When she came closer, he simply jumped and hugged and kissed the woman. She was shocked. Then he said, "Now sit down. This takes care of my problem, now what is your problem?"

The problem becomes multifold, because there are helpers who are in the same boat. And they would like to help, because when you help somebody the ego feels very good, very, very good - because you are a great helper, a great guru, a master; you are helping so many people. The greater the crowd of your followers, the better you feel.

But you are in the same boat - you cannot help.

Rather, you will harm.

People who still have their own problems cannot be of much help. Only someone who has no problems of his own can help you. Only then is there the clarity to see, to see through you. A mind that has no problems of its own can see you, you become transparent.

A mind that has no problems of its own can see through itself; that's why it becomes capable of seeing through others.

In the West, there are many schools of psychoanalysis, many schools, and no help is reaching people, but rather, harm. Because the people who are helping others, or trying to help, or posing as helpers, are in the same boat.

...It is difficult to see one's own ego.

It is very easy to see other's egos. But that is not the point, you cannot help them.

Try to see your own ego.

Just watch it.

Don't be in a hurry to drop it, just watch it. The more you watch, the more capable you will become. Suddenly one day, you simply see that it has dropped. And when it drops by itself, only then does it drop. There is no other way. Prematurely you cannot drop it.

It drops just like a dead leaf.

The tree is not doing anything - just a breeze, a situation, and the dead leaf simply drops. The tree is not even aware that the dead leaf has dropped. It makes no noise, it makes no claim - nothing.

The dead leaf simply drops and shatters on the ground, just like that.

When you are mature through understanding, awareness, and you have felt totally that ego is the cause of all your misery, simply one day you see the dead leaf dropping.

It settles into the ground, dies of its own accord. You have not done anything so you cannot claim that you have dropped it. You see that it has simply disappeared, and then the real center arises.

And that real center is the soul, the self, the god, the truth, or whatsoever you want to call it.

It is nameless, so all names are good.

You can give it any name of your own liking.
"

Sursa
"Dacă puteţi fi complet în largul vostru cu faptul că nu ştiţi cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi."
"Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri" şi să descoperi că nu există moarte."
"Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, Soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor."

Scrie răspuns

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori